Sunt un pui de căpcăun care papă un căpșun

Cuvântul căpșuni a fost folosit atât de des ca plural al căpșunei, încât forma corectă, căpșune, ne sună astăzi aproape fals. Și cum uzul dă norma, DOOM a „legiferat”, cu mai bine de 12 ani în urmă1cred că apare în DOOM 2005, ambii plurali. Probabil peste încă 10 sau 20 de ani, nimeni nu va mai ști de ce limba română flexionează atât de voluptos și conține atât de multe excepții de la regulă.

Care regulă, după capul meu, este următoarea:

Plantă la singular Plantă la plural Fruct la singular Fruct la plural
Păr Peri Pară Pere
Vișin Vișini Vișină Vișine
Alun Aluni Alună Alune
Prun Pruni Prună Prune
Corcoduș Corcoduși Corcodușă Corcodușe
Dud Duzi Dudă Dude
Coacăz Coacăzi Coacăză Coacăze

Regula se păstrează chiar și în cazul fructului măr, care nu-i de gen feminin și se confundă, la singular, cu copacul, dar la plural se termină tot în e (mere), pe când copacul tot în i (meri), iar excepțiile (nucă-nuci) sunt excepții.

Căpșun Căpșuni Căpșună Căpșune

Ați mâncat niște căpșuni? Serios? Și nu v-au rămas frunze printre dinți?

Un botanist ar putea argumenta că, în realitate, căpșuna chiar este o parte a plantei numită căpșun, și nu un fruct. Același lucru l-ar putea invoca un pedant care intră pe dexonline:

căpșúnă sf [At: PISCUPESCU, O. 298/19 / V: ~puș~ / Pl: ~ne, ~ni / E: ns pbl căpușă (înv) „căpșună” + -une] 1 Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănătoare cu fraga, dar mai mari decât aceasta, de culoare roșie, cărnoase, parfumate și gustoase.

Așadar, căpșuna este un fruct fals. Ca și fraga, care-i în realitate o parte comestibilă a fragului. Iar pluralul de la fragă este fragi! Prin urmare, s-ar putea argumenta că nu-i complet deplasat ca pluralul de la căpșună, care-i și ea o parte a căpșunului și nu un fruct, să fie căpșuni. Și poate că de asta academicienii noștri au făcut respectiva incluziune. Teoria are o singură hibă: laolaltă cu căpșuni, DOOM a admis și forma cireși, ca plural valid al cireșei. Așa că, spre deosebire de Creangă, voi vă puteți sui în cireși pentru a mânca cireși. După care-mi puteți spune și mie ce gust au, că eu n-o să-i mănânc în veci, căpcăunilor!

12 Replies to “Sunt un pui de căpcăun care papă un căpșun”

  1. Capsune ,strawberry,strawberries -much easy 😉
    *A rock pile ceases to be a rock pile the moment a single man contemplates it, bearing within him the image of a cathedral*

  2. Lasand la o parte faptul ca , Nica a lui Stefan a Petrei Ciubotarul era totusi moldovean , lasand la o parte si faptul ca totusi , “La cirese “{ o povestire facand parte din ” Amintiri din copilarie “} a fost scrisa si lansata publicului dupa ce aia de la Junimea au ascultat-o adica pe la 1881 …chiar nu reusesc sa-ti inteleg nemultumirea . Daca aceasta era gramatica acelor ani…ce sa faca criticii de azi ai povestirilor lui Ion Creanga : se le bage pe foc , sa le corecteze textul folosindu-se de gramatica pe care membrii Academiei Romane au hotarat-o ca-i valabila dupa 1990 ? Pai si-atunci , daca il corectam { de ce doar pe Creanga si nu si pe Eminescu sau Alecasandri ori Ion Pribeagul ? } , ce va ramane din ceea ce se cheama de regula , savoarea graiului de demult ? Sunt absolut convins de faptul ca , nici matale si nici altcineva , nu v-ati urca in ciresi pentru a manca ciresi . Mai repede cred c-ai astepta sa taie cineva pomul si-abia apoi te-ai apuca sa-i rontzai coaja caci lemnul , este si tare si amar cu draci pe el ! Intrebare : ce-ti venii sa te iei de Creanga , de capsuni si de DOOM ??? Te-au convins pana la urma ” argumentele ” lui Eftimie , alea cu ” limba română oficială, o structură creată de un grup de mutanți senili din 1965, unde, de exemplu, „condescendent” are un sens pozitiv.” ? Respect !

  3. Atunci , imi permit sa-ti atarg atentia asupra acesteia ” cobori in jos Luceafar bland ” sau a asteia : ” fruntea alba-n parul galben / pe-al meu brat incet s-o culci / lasand prada gurii mele , ale tale buze dulci /. Tin minte ca , George Pruteanu , povestea prin anii ’90 un fel d e gluma care circula de prin anii ’50 referitor la aceste versuri eminesciene . Niste studenti , mai glumeti din fire , si-au intrebat profesorul { profesorul fiind G. Calinescu adica , un tip facand parte dintre “acei mutanti senili din 1965 ” si-n plus , fiind si autorul lucrarii ” Viata si opera lui M. Eminescu ” despre care , nu ma-ndoiesc c-ai auzit } pentru ce , lasand la o parte frumusetea versificarii , NIMENI n-a corectat , macar in parte aceste versuri ? G. Calinescu i-a raspuns printr-o intrebare : “- Tovarase student , de cate ori ai intrat in cladirea aceasta , ai observat vreodata pe unul dintre ziduri o fisura care-i de altfel foarte vizibila ? Nu – raspunse studentul -chiar n-am observat-o vreodata ! N-ai observat-o deoarece edificiul este mult prea mare , iar fisura este…prea mica . ” Respect Aldus si…te rog eu , lasa-l pe Ion Creanga si ciresii sai ” sa doarma-n colb de cronici ” caci si aici , ” edificiul este mult prea mare iar fisura…”

  4. Da , ai dreptate , insa si eu am dreptatea mea atunci cand spun ca , fara acele moldovenisme , tzaranisme , fara acea limba romana arhaica , intreaga … ” opera ” a lui Ion Creanga n-ar valora un eurocent gaurit si astfel noi romanii , copii nostri , am fi vaduviti de frumusetea amintirilor acestuia . Deci…las-o dracului , asa cum a scris-o ala !!! Pentru buna dumitale intelegere , iti spun ca ” La ciresi ” reprezinta pentru mine , cel mai ticalos exemplu si indemn prin care copii sa invete sa fure din recoltele vecinilor . In plus onorate Aldus , eu am in curte…CIRESI !!! 😉

  5. Da’ forma de plural cireșe nu este deloc arhaică. Nu știu de ce, dar am senzația că nu ai citit cu atenție articolul. Pe scurt: cireși este pluralul de la cireș (copac). Cireșe este pluralul de la cireașă (fruct).

    Adică, concret, nu înțeleg ce nu-ți convine sau cu ce nu ești de acord.

  6. That’s All Right Mamma … Aldus . Consider ca , este lipsit de sens , si-o mojicie in acelasi timp , sa intru neinvitat in sufrageria dumitale si apoi sa imi arat nemultumirea pentru felul in care-o ai mobilata . Mi-am exprimat deja niste puncte de vedere . Ce-mi convine sau nu , sau , sunt ori nu de acord , asta-i deja o depasire a limitelor unei bune cuviinte pe care deja am incalcat-o , fapt pentru care-ti prezint umilele-mi scuze Aldus ! Iti urez , sa ai o saptamana cat mai buna in continuare omule !

  7. Eu spun adesea “ardel” în loc de “ardei”, deși știu că e greșit.
    Cireși n-am mâncat, e drept.

  8. Eu n-am spus niciodată „ardel”. În schimb, obișnuiesc să spun că „tau” o ceapă (în loc de „tai”, cum se pare că e corect). Iar la căpșune le ziceam și eu căpșuni, înainte să intru pe net.

    La cireșe cireși, niciodată! Cireșele sunt ultima redută! 😀

Leave a Reply