Știrile noastre de toate zilele

Nu mă uit la televizor. Era o vreme când mă uitam, dar între timp a apărut internetul iar televizorul a ieșit treptat din lista mea de interese. Și, observând eu că nu-l frecventez, mi-am reziliat contractul de cablu. Pentru că, practic, îl plăteam degeaba. Asta m-a pus în postura de a fi aproape rupt de pulsul națiunii, pentru că, vrând-nevrând, pe vremea televizorului îmi mai trecea sub ochi un telejurnal, mai vedeam și eu ce se petrece în țara și lumea asta. (Sau așa credeam.)

Sigur, deficitul ar putea fi acoperit ușor informându-mă de pe net, dar chestia e că nici saituri de știri nu prea citesc. Trăiesc într-o Românie a cărei suprafață n-o cunosc, deoarece pentru mine un răsărit de Soare, zâmbetul unei fete frumoase sau conversația cu un vechi prieten sunt mai importante decât numărul victimelor ultimului accident rutier sau ultimele ordonanțe de guvern. Că dacă e știre, trebuie să fie cu ultim. Dar, părându-mi-se că observ în ultimele zile o agitație pe tema acțiunilor pesediștilor, m-am gândit să intru și eu în rând cu lumea și să aflu despre ce-i vorba. Moment în care am aterizat pe mediafax.ro.

Mediafax este (sau era) un flux de știri. Totodată, mediafax este o agenție de știri. În același timp, mediafax este un sait de știri. Vi se pare că mă repet? Aveți dreptate, dar asta pentru că așa se definesc. Concret, subtitlul saitului este următorul: știri de ultimă oră și ultimele știri – știri online. Adică cum?, mă întreb eu. Care-i diferența dintre știrile de ultimă oră și ultimele știri? Și de ce truismul știrilor online? Unde ați văzut voi știri offline pe net? Bine, am o bănuială: ca să prindă cât mai mulți cititori, indiferent de formula exactă pe care aceștia o caută în Google.

Și cum cu saiturile de știri m-am lămurit, vă adresez următoarea întrebare: știe careva un blog de știri care să chiar merite citit? Eventual scris de un jurnalist onest și capabil să vadă dincolo de ceața fumurie cu care ne aburește mass-media de ceva vreme, respectiv cam de pe când a început ea să ființeze? Vreau să zic în afară de blogul lui Adrian Niculae, de care am deja cunoștință.

39 Replies to “Știrile noastre de toate zilele”

  1. Asta cu “100% jurnalism” mă duce cu gândul la vorba aia – “lauda de sine…”. Procentul, aprecierea aia vine de la cititori, nu ți-o pui etichetă-n frunte.
    În fine, BBC News, The Guardian, The Telegraph, Washington Post sunt câteva exemple. Da, sunt site-uri, nu bloguri, dar poate e mai bine așa, cu informația cât mai puțin alterată de opiniile unuia sau altuia.

  2. Sunt mainstream și nu vreau așa ceva. Mediafax este un exponent sau un șablon. Paradigma este aceeași, indiferent cât de bine sau cât de cu picioarele ar fi scrise articolele respective. Pe ignorantul manelist îl prostești cu articole copiate, pe ignorantul licențiat îl prostești cu articole scrise foarte bine. Și apoi, suntem la rubrica Blogosferă. Deci, vreau opinii, nu informații (numai în aparență) obiective.

    Cât despre 100%, din cât l-am perceput eu pe autor, mai degrabă respectul pentru munca proprie decât lăudăroșenie. Ca atunci când îți deschizi o gogoșerie într-o piață invadată de produse otrăvite, scoase pe bandă rulantă, și-ți pui afiș cu „din ingrediente 100% naturale” sau „făcute manual, după rețeta bunicii”.

  3. Un astfel de blog, cum cauți tu, ar cam avea subiecte din sfera politicului, ori subiectul ăsta nu mă pasionează. Succes în lărgirea orizontului blogosferic!

  4. Hai, termină-ți ideea, unde vrei să ajungi cu întrebarea asta de prisos, ca să nu zic altcumva? Normal că citesc și eu știri, ca oricare altul. Ah, tu nu citești știri? OK!

  5. Habar nu am nici un blog credibil de stiri. Eu cand vreau sa aflu detalii despre o stire citesc propaganda de pe Reuters, BBC si RT, apoi ma duc sa vad si ce zic conspirationistii de pe twitter si dupa ce citesc ce zic toti astia imi formez propria opinie 😛 . Exact ca Cudi eu prefer intai informatia, apoi opinia altora legata de subiect. Cu toate astea, daca tu vrei opinii, vezi ca BBC are pe site o rubrica de opinii in care diversi (nu neaparat jurnalisti, de cele mai multe ori sunt blogeri sau specialisti intr-un domeniu sau altul) isi scriu parerile sub forma de articole. De acolo, daca gasesti pe cineva de-ti place, poti migra spre blogurile lor si sa citesti mai mult.

  6. @Cudi

    Am perceput în răspunsul tău precedent, atunci când mi-ai urat succes în lărgirea orizontului meu blogosferic, un soi de ironie sau distanțare față de demersul meu, ca și cum nu ai recomanda o astfel de direcție (a citirii unui blog de știri). Logica din spatele întrebării mele este următoarea: dacă citești saituri de știri, de ce zici că nu ești pasionată de ele? Ce relevanță are pasiunea în discuție? Nu trebuie să fii pasionată ca să le citești. La fel, nici eu nu trebuie să fiu pasionat de politică ca să citesc un blog ca cel recomandat la final. În plus, consider că un blog este superior unui sait din multe puncte de vedere. Dacă tot consumi cafea (citești știri), de ce să nu o faci la o terasă mișto (pe un blog) în locul unui bar aglomerat, unde trebuie să stai în picioare (sait/portal obișnuit de știri)? Cam asta era ideea mea.

    Sigur că politica (știrile în general) nu constituie cel mai înalt subiect asupra căruia se poate apleca un blogăr. Dar tot la fel de sigur e că, dacă tot consumi știri, mai bine să le citești de la cineva avizat și onest. E ca în bancul ăla cu fumatul și rugatul. N-o fi indicat (din punct de vedere religios) să fumezi când te rogi, dar să te rogi când fumezi probabil că merge. Deci, articolul nu-i despre lărgirea orizontului meu blogosferic (în sensul descoperirii unor noi și eterate domenii numai bune de tratat pe un blog) cât despre găsirea unei surse (credibile și interesante) pentru știrile pe care oricum le citim uneori. Motiv din care am și ținut s-o recomand aici. Și da, întâmplător sau nu e un blog.

    @Vladen

    Cred că citirea mai multor surse care se bat cap în cap e o metodă foarte inteligentă. Am uitat însă să precizez că m-ar interesa în primul rând un blog de știri mioritice. 🙂

  7. Am o curiozitate complet off-topic: ce-ti place tie sa faci? (hobby sau nu). Chestiile standard gen masini, carti, televizor, ai scris deja ca nu te intereseaza. Gamer nu pari, prea sportiv sau pasionat de chestii gen catarari nu pari. Singurul lucru care pare sa-ti placa sunt serialele si filmele. Da’ ca tot omul trebuie ca ai si tu macar o pasiune care sa te sece si consume. Care-i aia? Evident ca nu trebuie sa raspunzi daca ti se pare ca e prea personal. Sunt doar curios fiindca, judecand dupa blog, nu pari a fi interesat de altele in afara de filme (in opinia mea blogurile ne cam reflecta pasiunile, desi nah, gandindu-ma la al meu, nici eu n-am scris niciodata de vreo 2-3 chestii care-mi plac de mor si la care ma pricep foarte bine).

  8. Hmmm… era un tip misto (dar si enervant cateodata), avea umor, dar era cam agramat, Eftimie parca. Sau pe acolo. Am sa incerc sa-l gasesc. Tipul discuta punctual cate o problema mioritica. Dar nu l-as cataloga defel ca blog de stiri serios, doar simpatic, tinut de un tip normal. Altfel cum pe mine nu prea ma intereseaza politica Romaniei si nici evenimentele (in afara de incendii catastrofale, cutremure sau alte calamitati), nu prea stiu mioritice.

  9. Îl știu pe Eftimie. Are și podcast. Îl vizitez ocazional (rar). Îl citesc la modul hai să văd ce-a mai scris. 🙂

    La blog ai dreptate, nu scriu despre tot ce mă interesează. Procentul relativ mare de recenzii este pentru că blogul e nou și vreau să trec în revistă cât mai multe filme și seriale care-mi sunt cât de cât proaspete în minte, deci inclusiv văzute mai demult. Cine nu-i interesat de ele, mă gândesc că le poate sări. Sau poate da click pe rubrica Filosofie, și atunci dintr-o dată sunt interesat doar de subiecte metafizice. 😀

    Care metafizică constituie unul din domeniile ce mă fascinează. Mai mult decât șahul, de exemplu, și șahul mi-a plăcut de mic. Sportiv nu sunt și cățărări nu fac, dar am de un an o bicicletă și tot cam de-un an câteva zeci de camere foto modeste, point & shoot, pe care încă n-am învățat să le valorific la adevăratul lor potențial. Cândva vreau să-mi deschid un blog pe teme de internet, instalare WordPress, Windows și alte asemenea năzdrăvănii tehnice. Poate după ce învăț programare. Și cred că pentru început ți-am zis destule. 😛

    Articolul e 99% despre recomandarea blogului din final.

  10. Aldus, mi-ai făcut capul calendar.
    Dacă citesc știri, citesc știri, nu înseamnă că sunt pasionată de știri. Pur și simplu e o chestie de supraviețuire să fii la curent cu ce se întâmplă în jurul tău. Că nu mă pasionează politica e o altă chestie: sunt ok știrile din politică, că nu știu care a câștigat alegerile, spre exemplu, la știrile obiective mă refer, la lucrurile întâmplate și verificabile. Ori un blog cu subiecte politice numai obiectiv nu e, e opinia subiectivă a autorului, iar de la nivelul ăsta încolo nu mă interesează.
    Dar, Aldus, tu nu vrei să găsești o sursă de știri, tu vrei să găsești un echo-chamber, pe cineva care prezintă opinii în acord cu ale tale.

  11. Eu nu cred că-i o chestie de supraviețuire. Dacă era, probabil aș fi fost mort. 🙂 E o chestie de cât de aproape de periferie se desfășoară existența ta.

    Să știi că și eu am marșat cândva la ceea ce tu numești obiectiv. Cu câțiva ani în urmă, gândeam ca tine. Între timp însă consider că m-am mai destupat. E foarte riscant să te pronunți pe teme politice, pentru că te poți arde foarte ușor. Teancul de diplome obținute sau coeficientul de inteligență nu-ți garantează absolut deloc faptul că nu ești idiotul ideal. Acum, consider manipulative aproape toate sursele pe care tu le iei drept obiective. Serios, de ce aș citi presa, în locul unui blog? Când sursa așa-zis obiectivă este un instrument de manipulare, subiectivitatea rămâne singura șansă de a ieși la liman.

    Nu există presă obiectivă, Cudi.

  12. Sunt de acord că nu există presă obiectivă. Şi importantă e ştirea, nu opinia unuia sau a altuia despre ea. Aşa că metoda lui Vladen e cea mai bună, trebuie alese surse ale căror opinii despre ştiri se bat cap în cap. După ce le suprapui, poţi dezbrăca ştirea de opinii. Şi-ţi poţi forma propria opinie.
    Dar nici eu nu mă uit la televizor şi aş fi fost şi eu moartă de mult dacă să fii la curent cu tot ce se întâmplă în jur (în planul politic, sau ca fapt divers – nr. de accidente rutiere, de încăierări între beţivi, de violuri etc) ar fi ţinut de supravieţuire. Prin urmare, un blog de ştiri e ultima chestie pe care mă simt tentată s-o citesc.

  13. Poate cuvântul “supraviețuire” nu a fost cel mai potrivit, însă sunt convinsă că ați înțeles fondul a ceea ce am vrut să zic, dincolo de formă. Mă întristez când văd cum vă legați de orice chichiță de genul, asta e.

  14. @Vero

    Eu am recomandat un blog. Atât. Acuma, dacă l-am recomandat, înseamnă că există semne care mă fac să cred că merită recomandat.

    @Cudi

    Nu am înțeles fondul a ce vrei să spui. Nu te tachinez, chiar nu l-am înțeles. Afară de câteva cazuri speciale (cum ar fi o lege care-ți dă 500 de lei lunar pentru că te-ai născut în ’85, cu condiția să depui o cerere până la data cutare, și pe care deci dacă n-o cunoști, adio bani), cu ce se schimbă viața ta, la modul fundamental, că nu citești știri? Și nu numai a ta. Ce-i pasă țăranului de ce măsuri mai iau domnii de la Guvern? Sau de sofismele lor de le televizor, pe care oricum nu le înțelege? Cu ce-i afectează pe doi îndrăgostiți ultima dispută dintre PSD și așa-zisa opoziție (în realitate cam inexistentă)? Ei trăiesc în lumea lor, nu-s interesați de doamna politică. Și într-un fel bine fac.

    Serios, nu văd cum a fi la curent cu știrile ține de supraviețuire. Nici măcar cu maximă larghețe. Nici măcar la figurat. Fă o probă, taie orice legătură cu orice sursă de informație de tip știre timp de o lună și vezi ce se schimbă.

  15. Nu ştiu care e cel mai potrivit cuvânt, Cudi. Dar am preluat “supravieţuirea” ca… metaforă, pentru a sublinia cât de puţin mă pasionează ştirile. Dinainte de ’89 am rămas cu o alergie la tot ce e emisiune de ştiri. Probabil că vouă, celor mai tineri, vă e greu s-o înţelegeţi.

  16. Aldus, știrile nu-s doar despre ăia de la Guvern.
    De la știri afli că barajul stă să se rupă, că vulcanul a început să erupă, că vin ploi și dezgheț și or să fie inundații, că nu știu ce produs alimentar are bacterii criminale în el, că s-a interzis un produs folosit în agricultură, că se acordă o nouă facilitate fiscală, cum arată cei care au evadat din închisoare etc. Mai afli și despre parcursul unor lideri, astfel încât să nu fi luat ca din oală când afli că ai votat un nou Hitler.
    E treaba fiecăruia ce vrea să afle, unii vor știri, alții ecouri.

  17. Suntem pe lungimi diferite de undă. Eu nu văd nimic esențial în lista ta. Alimente contaminate? De obicei trebuie să se îmbolnăvească câțiva oameni ca să se afle de ele. Pe acei oameni știrile nu-i ajută cu nimic, că au mâncat înainte să se dea știrea. Iar după ce se dă, alimentul este scos de pe rafturi, așa că nu-i mai poate îmbolnăvi nici pe ignoranți. Plus că sunt cazuri relativ rare plus că poate nu consumi fix acel aliment de la fix acel magazin/furnizor taman în acea zi. Obiectiv, de câte ori ți-au salvat viața/sănătatea știrile despre bacteria cutare din iaurt? Legat de vot, eram în generală, într-o pauză, iar doi colegi de-ai mei jucau șah. Unul dintre ei întârzia cu mutarea așa că adversarul lui, nerăbdător, îi tot zicea să mute mai repede, în timp ce primul îi răspundea că șahul e un joc de gândire. Și s-a gândit el ce s-a gândit, după care a făcut o mutare proastă. Morala este că dacă crezi că ai nevoie să-i urmărești 4 ani pe politicieni ca iei o decizie bună în momentul votării, atunci degeaba îi urmărești 4 ani, după cum degeaba i-ai urmări chiar și 10. Șamd.

    Din ce spui, înțeleg că tu îți pui încrederea într-o mulțime de lucruri exterioare ție, pe care le afli sau care sunt filtrate de posturile mass-media pe care le urmărești. Viața ta depinde de informațiile despre cutare cutremur, cutare bacterie, cutare vulcan, cutare pod ce stă să se prăbușească, cutare știre salvatoare. Pe mine mă sperie numai gândul că aș putea să trăiesc așa, cred că aș fi plin de angoase. Și câte știri ar trebui să asimilez ca să fiu în siguranță și să dispară de tot norul ăsta de incertitudine care planează deasupra mea? Dacă alunec pe o banană și dau cu capul de caldarâm? Că de ajuns în spital, putem ajunge din orice. Ar trebui să parcurg și ziarele de tip almanah, cu informații despre fructele pe a căror coajă se poate aluneca. Și niciodată n-ar fi suficient, că poate după ce aflu de 99% din lucrurile care-mi pot face rău, o pățesc cu cele 1% rămase.

  18. Ba cum sa nu-ti schimbe viata, macar pe moment, daca erupe un vulcan? Iti aduci aminte de eruptia din Islanda aia care a blocat traficul aerian in toata Europa? Genul asta de stire te faci sa iti anulezi/amani biletul si nu ajungi sa stai de bou prin aeropoarte.
    Mie stirea ca controlorii de zbor din Franta intra in greva m-a facut sa fiu printre putinii care s-au putut intoarce acasa de la Barcelona in ziua aia, sarind in taxi in timp ce doamna imi schimba online biletul la un avion mult mai timpuriu (care a plecat ultimul de pe aeroport dupa 10:30, fiindca frantujii deschideau coridoare aeriene din ani in pasti). Sefa nevesti-mii a ramas pe fund acolo cu avionul anulat si a platit 3k euro pe o masina de inchiriat plus condus din Barcelona la Geneva si mai departe, unde aveam o conferinta.
    Asisdera stirea ca sunt idioti care trag in Paris si ostateci in le Bataclan a schimbat multora soarta. Asta ca sa nu zic de aia de pe 11 septembrie care au pus avionul jos, de nu s-au infipt si-n Casa Alba si asta fiindca aflasera soarta celorlalte avioane.
    Asadar stirile, nu alea politice, alea care afecteaza viata de zi cu zi iti schimba soarta, macar nitel. Si nu atat ele ci ce alegi tu sa faci cu informatia primita. Daca nu esti informat esti prost (e un tu generic). Ce-i drept poti sa fii informat si tot sa fii prost, dar daca nu cunosti situatia de regula ti-o iei garantat.

  19. Nah uite stire care afecteaza sufletul meu: e pesta la crevetii si pestii din zona si nu e bine sa pescuiesti sau cumperi ca-s infectati. Imi pare rau sa o zic dar nu poti curata fjordul asa ca e bine sa stii daca esti localnic 😀 . Altfel doare rau. La fel cum probabil te-ar afecta si pe tine ca ti se inchide apa incepand cu maine la orele 17:00 si te-ar ajuta sa stii.

  20. Vladimir, toate ştirile astea, pe care le-ai dat exemplu, sunt importante pentru oameni ca tine, care călătoresc. Pentru mine, care stau cu nasu-n cărţi, plec din urbea de reşedinţă doar de câteva ori pe an şi n-am ieşit din ţară decât o dată în toată viaţa mea, n-au nicio importanţă.
    Dacă ar trebui să plec undeva, în străinezia, normal că m-aş informa şi eu, să ştiu ca se petrece şi ce e de aşteptat să se petreacă în locul unde trebuie s-ajung şi în zonele prin care trec, aşa cum şi dacă vreau să mă duc mâine sau poimâine până-n Bucureşti caut pe net prognoza meteo şi mă uit să văd dacă nu vor cumva să intre în grevă taximetriştrii sau angajaţii de la metrou. Dar astea sunt excepţii; de regulă, astfel de lucruri nu mă afectează.

  21. Nu ştiu cum e la voi, dar aici, dacă se-nchide apa sau gazul mâine de la ora H, e afiş pe uşa blocului, nu e nevoie să mă uit la vreo emisiune de ştiri, sau pe net, sau să citesc presa locală.

  22. Pai eu nu ma refeream la sursa de stiri, ci la comentariul lui aldus cum ca exemplele date de Cudi nu-s esentiale si ca ai putea foarte bine trai fara sa sti. Ce-i drept in majoritatea cazurilor traiesti, ca-s putine informatii atat de importante cat sa fie mortal sa nu le cunosti, dar daca te privesc, te doare al dracu’ sa n-ai idee de ele. Sigur ca pe tine, daca nu calatoresti si nici nu locuiesti sub un vulcan, nu-ti pasa de o eruptie. Nici nici mie nu mi-ar pasa de o iminenta de uragan in Cluj, de exemplu. Evident ca stirile nu au acelasi impact pentru noi toti. Dar de aici si pana a declara ca poti trai bien-merci fara sa le dai un ochi, e distanta lunga. De trait, cum ziceam, poti trai, dar un prea fantastic daca esti singurul prost care nu stie ceva ce te priveste direct.

  23. Vladen, dacă se produce un eveniment de o magnitudine foarte mare, acela ajunge la mine și dacă nu citesc știrile. Exemplele cu avionul mă pot afecta, dar să nu confundăm cititul știrilor la modul general cu informarea într-o direcție care este importantă pentru mine. A fi la curent cu eventualele curse aeriene când te pregătești să zbori e similar cu a te interesa de cursul valutar când lucrezi la bursă sau a prospecta piața când vrei să-ți deschizi o firmă. Totuși, genul ăsta de informare activă și foarte selectivă e cu totul altceva decât a citi știri la modul generic, ca să afli ce mai e nou prin lume. Bun, nu zic că cititul știrilor nu-ți poate aduce, ocazional, câte o informație utilă. Zic însă că asta se petrece rar și că a trăi cu convingerea că ai nevoie să citești tot timpul știrile ca să nu te ia ceva prin surprindere îmi sună a frică subconștientă de ceva nedefinit și a impresie că viața ta depinde de o serie de factori externi, asupra cărora ai foarte puțin control dacă nu ești la curent cu noutățile. Ori impresia asta este atât falsă (la modul esențial) cât și păguboasă pentru tine. Pana mea, dacă e să pățești ceva, poți face atac de cord stând în pat sau mergând pe stradă și te-ai dus.

    Acuma, să nu se înțeleagă că aș avea ceva cu cei care citesc știrile. Dizertația mea este strict legată de faptul că ele îți influențează viața reală într-o măsură mult mai mică decât susțineți tu și Cudi. La fel ca politica (cu continuare).

  24. Vladimir, ştiu că nu te refereai la sursa de ştiri. Dar eu nu încadrez afişul de pe uşa blocului în categoria ştirilor despre care e vorba aici – pe care le urmăreşti în presă sau pe net; afişul ăla e o chestie care-mi sare în ochi fără s-o caut, ca ploaia de dincolo de geamurile casei. Deci am vrut să spun că nu e nevoie să urmăresc ştirile ca să ştiu c-o să mi se oprească apa/gazul.
    În rest, consider că Aldus a pus foarte bine punctul pe i: “genul ăsta de informare activă și foarte selectivă e cu totul altceva decât a citi știri la modul generic, ca să afli ce mai e nou prin lume”.

  25. @Aldus ce zici tu despre informatul in ajunul calatoriei se intampla doar daca circuli rar. De cateva ori pe an. Daca circuli tot timpul nu o faci, asa cum nu verifici zilnic daca merg autobuzele. Deci nu, nu e “normal” decat daca inca reprezinta un eveniment. Eu am aflat se situatiile de mai sus accidental (cand a explodat vulcanul eram cu doamna la Paris la carciuma si mergea tv-ul de acolo).
    Altfel si eu ca voi, tu si Vero, cum am zis mai sus, doar daca ma intereseaza ceva citesc din mai multe surse, altfel nu stau pe stiri ca ma plictisesc. Mai verific cam o data pe saptamana site-urile sa vad ce s-a mai intamplat si uneori se mai nimereste tv-ul pe stirile norvege (care-s fix ca alea din epoca comunista) ca sunt intre o emisiune si un film care-mi place. Dar continui a cred ca sa fii informat are valoare. Macar sociala. Nici cartile nu-mi salveaza viata dar totusi sunt avid de informatia din ele. Chiar daca e despre dragoni 😀

  26. @vero Sunt de acord cu comentariul lui aldus, dar vad o probelema. De unde si cum stii sigur cand ai nevoie sa te informezi activ si selectiv? Ca e nasol sa te trezesti de papagal undeva si sa te gandesti “baga-mi-as de ce n-am verificat?”. N-ai idee cati fleti ajung la gandul ala… Aia-s aia de care fac misto altii. E ca cu controlul, e bine sa controlezi din cand in cand o masina si inainte sa banuiesti ca incepe sa se strice. Ca un dat ochi saptamanal pe diverse site-uri dureaza 10 min max 🙂

  27. Ok. A fi informat are valoare, de acord. Dar noi discutam despre știri. Ca să fie știre, o informație trebuie să îndeplinească câteva criterii. Dialogul dintre două personaje ale unui joc de calculator este informație dar nu este știre. Conținutul unei cărți sau al unui film este informație dar nu este știre. Nici măcar în cazul unui documentar, deoarece îi va lipsi elementul de noutate. 🙂

    Iar a te informa (ca pasager despre o cursă de avion sau ca stomatolog despre ultimele tratamente orale) este diferit de a citi știri.

    Tu ai fost norocos cu știrea aia legată de avion. Dar numărul de informații cu adevărat utile sau esențiale ascunse în puzderia de știri de zi cu zi este foarte mic. Iar faptul că ai aflat de acea informație întâmplător, fără să caști ochii la presă sau la tv în mod regulat, nu face decât să confirme ceea ce spuneam mai devreme, respectiv că n-ai nevoie de știri. Alții probabil se uitau la știri și au ratat acea informație și au rămas cu zborul anulat.

    În esență, cititul dumnezeiesc al știrilor arată cât de nesigur ești și cât de la periferie îți duci existența. Cu cât ești mai centrat și mai interesat de subiecte profunde, cu atât ți se fâlfâie mai mult de știri. Care știri se schimbă de azi pe mâine. Cum ziceam mai devreme, îndrăgostiții nu fac politică.

  28. Vladimir, cum am mai spus şi pe blogul Renatei, aflu aproape tot ce se petrece dacă dau o raită pe facebook, unde am “prieteni” şi pro şi anti PSD, şi pro şi anti globalizare & corectitudine politică, deci pot pune în balanţă opiniile contradictorii. Şi, dacă nu pricep despre ce se vorbeşte, intru pe primul site pe care mă duce o căutare cu Google. Aşa am aflat care e treaba cu “tricoaiele”; şi tot aşa am descoperit de ce a anunţat cineva ca e teafăr şi nevătămat la Toronto. (Pe urmă am aflat şi de pe blogul lui papagigli despre individul care a tras în mulţime.) Tot pe primul site găsit cu Google intru şi dacă sunt curioasă să aflu amănunte despre evenimentele amintite de unii şi alţii pe FB. Amănunte pot afla şi de bărbatu-meu, care ascultă la 10 seara ştirile la radio, cred că pe programul 1, sau România 1 – nici nu ştiu cum se cheamă. Zice el că acolo evenimentele sunt prezentate de obicei cu imparţialitate.
    Când eram la serviciu, în loc de facebook aveam colegi. 🙂
    A, mai e şi blogul Renatei, căreia îi place să-şi dea cu părerea despre câte un eveniment sau altul. Prin urmare, aflu vrând-nevrând cum mai merge maşina lumii.
    Iar cât se poate de activ m-am informat, de exemplu, despre noul cod fiscal – ca să ştiu de ce bani mă jumuleşte guvernul şi ce trebuie să depun la ANAF. Când aud de ceva care m-ar putea afecta, fac toate săpăturile necesare pentru obţinerea informaţiilor.

  29. Și încă ceva: din punctul meu de vedere, tu ești la granița dintre un cititor de știri autentic și unul căruia nu-i pasă de știri. A face revista presei timp de 10 minute săptămânal este o formă de informare selectivă în care filtrul sau criteriul nu este un domeniu anume ci relevanța știrilor. Că tu vrei să afli principalele subiecte recente și cam atât, iar pentru asta îți acorzi un timp scurt. Deci nu te-aș chiar băga la categoria cititorilor de știri.

  30. Sunt absolut de acord cu ce spui mai sus (nu stirea despre Loans for Bad Credits, pe aia am luat-o la cunostiinta cu maxima si imortala speranta). Categoric nu-s cititor de stiri. Politica ma lasa rece (nu vad sensul discutiilor politice iar de facut politica nu pot si nici nu vreau sa fac), stirile din domeniile in care lucrez le aflu din jurnale stiintifice (si alea nu-s chiar stiri sunt inflrmatii cu un grad mai mare sau mic de siguranta), despre hobby-uri bat eu netul sa vad ce-a mai aparut. Dar sunt curios sa stiu “ce se mai intampla”. Motivul, in afara de pura curiozitate, e unul foarte pueril. Imi place sa pot sa port o discutie cat de cat informata cu cineva daca apare subiectul. Nu-mi place sa fiu intrebat “ai vazut/ce parere ai despre/ ceva?” Si eu sa nu fi auzit de ceva. Evident ca daca mi se intampla cer explicatii ca sa aflu, dar asta muta discutia dintr-una interesanta intre doua parti informate (gen dezbatere) intr-una de informare (net mai putin incitanta). Eu calatoresc mult pentru diverse motive si ma intalnesc cu foarte multi oameni extrem de diferiti ca etnie si nivel de educatie si mi se pare important sa pot sustine o conversatie cu ei. Asta nu inseamna ca as dedica mai mult de 10 minute pentru un overview, fiindca ca si tie mi se rupe de majoritatea stirilor care nu ma afecteaza direct sau ju sunt deosebit de interesante sau spectaculoase.

  31. @ vero Ai absoluta dreptate dar problema e ca aflii ce au inteles altii despre o informatie si asta e cam ca telefonul fara fir. Daca careva e profund neinstruit in probleme de, sa zicem, economie, te trezesti ca-ti furnizeaza o interpretare proasta si nu informatia corecta. Sigur ca poti sa mai indrepti din asta daca vezi parerea opozantilor, dar nici astia nu-s neaparat insturiti. Iar din doua tabere care scriu prostii nu rezulta neaparat o informatie corecta. Ce e insa adevarat e ca si uneori n-ai nevoie de informatia corecta ca oricum nu faci ceva cu ea (e un “tu” generic)

  32. Nu știu cum a evoluat această discuție de simt nevoia să precizez că nu stau toată ziua cu nasul în presă, băga-mi-aș. Dimineața pe budă, în mașină (radio local) – ce bună e o știre din trafic salvatoare!, uneori când sunt în fața laptopului. Îmi trec multe titluri prin fața ochilor, nu le deschid pe toate, evident. Dar în cazul știrilor, până și titlul spune multe. Pentru că astea sunt știrile: cât mai multă informație curată în cât mai puține cuvinte, fără părerea/opinia autorului. De asta spuneam mai sus că Aldus nu vrea blog de știri, el vrea blog de opinii/editoriale. La fel, nici blogul recomandat în final nu este blog de știri.
    Dar, no, s-o ajuns la a spune cât de superficială e existența ălora care citesc știri și ce profundă e a ălora care nu.

  33. “Și cum cu saiturile de știri m-am lămurit, vă adresez următoarea întrebare: știe careva un blog de știri care să chiar merite citit? Eventual scris de un jurnalist onest și capabil să vadă dincolo de ceața fumurie cu care ne aburește mass-media de ceva vreme, respectiv cam de pe când a început ea să ființeze?” Daca tot ai renuntzat la cascatul gurii la televizor atunci ” mai mereți voi și puneți mâna pe o carte. Pentru cultura voastră generală! ” !!! 😎 ” Jurnalist onest ” , unde exista pe planeta Pamant o astfel de rara avis nu de alta dar…s-o stim si noi ?! Oare n-ai reusit sa-ntelegi pana acum ca , aceasta ocupatie de jurnalist sau…” jurnalist ” , este antagonica …onestitatii ? Adu-ti rogu-te aminte ca mai nu stiu cand , laudai blogul unui tip care facea…recenzii , la el in cartier asa incat , acum spui ca-ti place Adrian Nicolae iar maine poimaine , te vei trezii ca si asta este incapabil sa vada “dincolo de ceatza fumurie cu care ne abureste mass media ” el insusi fiind un furnizor de…ceatza . Ma rog aceasta-i parerea mea chiar daca nu conteaza insa , am profitat de bunavointa dumitale….etc , etc . Respect .

  34. @Cudi ” Dar, no, s-o ajuns la a spune cât de superficială e existența ălora care citesc știri și ce profundă e a ălora care nu.” EXCELENT CUDI , FELICITARI !

  35. @Vladimir

    Ăla cu Loans e un robot de spam. L-am lăsat să treacă, de data asta. 🙂

    @Cudi

    Indiferent de frecvența cu care le citești, nu-s de acord cu necesitatea lor. Faza aia cu supraviețuirea, sau fondul ei, așa cum l-am înțeles eu. Citești pentru că te preocupă pe tine, nu pentru că ai nevoie de ele (altfel, e o impresie falsă). Poți trăi bine-mersi fără să verifici ce bacterii, alimente toxice sau cutremure se mai anunță pe la televizor. Măcar Vladen a fost bărbat și a recunoscut că le citește ca să nu pice de fraier într-o conversație cu cineva informat. 😀

    Și ba da, consider că apetența pentru știri te proiectează în exterior. Cred că ăsta e și rolul lor, să te amețească. Într-un fel.

    Sigur că vreau un blog de opinii. Nu mă mulțumește informația brută, vreau și substratul ei. Atâta că nu vreau opiniile lui Gigel cu #rezist sau ale lui Săndel cu #Je Suis Charlie. De prezentatorii TV nu mai vorbesc, că unii par a avea un ușor retard. Am scris în articol că autorul trebuie să fie „capabil să vadă dincolo de ceața fumurie cu care ne aburește mass-media”, iar optimvs încă nu mi-a oferit o probă contrară. Acuma, sigur, tu poți să nu fii de acord, să crezi că e un simplu chamber eco și că opiniile mele au marja de eroare statistică. Dar eu nu scriu (toate articolele) musai pentru tine, Vladen, Marian și cei care mă mai comentați. Articolul meu e o declarație, față de care ești liberă să te poziționezi cum dorești și din care ești liberă să înțelegi ce vrei. Iar spume n-a făcut nimeni, îmi sunteți în continuare la fel de dragi. 🙂

    @Marian

    Păi dacă o să-mi demonstreze că m-am înșelat, m-oi dezice de el. Nimic nu-i veșnic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *