S-a sfârșit Catedrala Mântuirii Neamului

S-a sfârșit construcția ei, cum ar veni. Catedrala de abia a luat ființă. Încerc să vorbesc și eu în termeni monahali. Cred că e bine că avem o catedrală, deoarece ea reprezintă atât un simbol al credinței intime a acestui popor în cele sfinte – și chiar dacă nu vă place această credință sau dacă sunteți atei, este drept ca ea să fie reflectată într-o construcție fizică pe măsură -, cât și un element cultural care ne așează în rând cu multe alte țări europene. Gândiți-vă câți dintre criticii acestei catedrale nu au poze de familie în diverse alte catedrale din Europa, pe care le-au vizitat în concedii sau vacanțe. Dincolo de asta, vreau să vă spun că memoria îmi joacă feste. E drept, a trecut mult timp de atunci.

Am citit, când eram mic, o carte din seria celor scrise de Alexandre Dumas – sau o fi fost de Michel Zevaco? – și nu-mi pot aduce defel aminte de numele sau capitolul în care se discuta un anumit personaj oarecum comic. Personajul respectiv – și capitolul cred că începe cu el – era, dacă bine rețin, ceva nobil de rang mic, cu patima băuturii. Și, la un moment dat, el a decis să se călugărească. Zis și făcut, așa că s-a dus la mănăstire, ca să scape de vițiu. 🙂 Iar călugării de acolo aveau obiceiul de a trage puternic clopotul atunci când pe păcătos îl chinuia patima, cu scopul de a-l scoate pe necuratul din el. Și, continuă autorul, istoria zice că multe nopți au avut de pătimit respectivii călugări, trezindu-se pe nepusă masă, și mult timp după aceea s-au auzit clopotele acelei mănăstiri străpungând liniștea dimprejur.

Mi-am adus aminte de eroul povestirii de mai sus când am auzit prima dată de construcția acestei catedrale, iar de atunci nu contenesc să mă întreb oare ce vicii și patimi l-or fi chinuind pe sărmanul patriarh Daniel, de i-au pus chipul pe ditamai clopotul de 25 de tone și cu sunete de puritate 99,99%…

14 Replies to “S-a sfârșit Catedrala Mântuirii Neamului”

  1. Nu văd cum ai putea extrage un mesaj din muzica rock. Pentru mine e doar o însăilare de dizarmonii sonore. Cel puțin asta de tip heavy metal și ce cântau ei.

  2. Mai degraba este vorba despre ” Decameronul ” lui Givanni Boccaccio { 1313-1375 } decat despre Dumas sau Zevaco ! Gestul lui Daniel { pardon : IPS Daniel 😉 } nu trebuie sa te mire sau s a te revolte deoarece , nu-i nici primul si nici singurul care si-a pus vreoadata moaca pe vreun clopot : asa se obisnuieste dar n-a stiut coana Wiki… pedia , pana azi . VANITATE OMENEASCA CE N-ARE NICI IN CLIN SI NICI IN MANECA CU DUMNEZEIREA . Ca si dumneata , am citit mai nu stiu cand intr-o carte scrisa de mai multi autori { carte pe care dumneata te laudai mai nu stiu cand ca VREI s-o citesti } , faptul ca , lui Dumnezeu si Adevarului nu le sant necesare spatii largi precum catedralele pentru a veni acolo neaaparat . Ei … au nevoie doar de foarte putin loc cu conditia ca , acest loc sa fie in sufletul celui ce crede si in Dumnezeu si-n Adevar . In viata mea { dupa ’90 de fapt } am vazut multe catedrale in Spania , Anglia , Italia … FRANTA , Germania iar acum , mai am doar putin si am s-o vad si pe cea din Bucuresti-Romania fireste , daca voi reusi sa traiesc pana atunci . Parerea mea , parerea ateului convins { chiar daca multe zile nu prea mai am } , este ca : TOATE aceste constructii reprezinta doar vanitatea oamenilor si dorinta lor de-a ramane in amintirea Istoriei . Intrebare : vei fi prezent la ” marea sfintire ” a Catedralei… Neamului ? P.S. Sa nu te mire c-am scris datele nasterii si mortii lui Boccaccio : am locuit vreo 15 ani pe-o strada avand acest nume si , pe placutele cu numele strazii erau amintite si aceste date … nu ca n-asi fi citit si ” Decameronul ” in viata mea . 😎

  3. Da, sigur o să merg în București la sfințirea catedralei. Că n-am altceva mai bun de făcut în weekend decât să fiu pe drumuri. Și pentru ce?

  4. Din cate stiu eu in fiecare biserica este chipul (sau ar trebui) al mitropolitului locului in timpul căruia s-a construit biserica. Dacă e doar pe clopotul pe care nu-l vede nimeni și nu fresca e semn de smerenie. Dar oricum ar fi nu ne opreste pe credinciosi de la rugaciune si pe necredinciosi sa comenteze!

  5. Da, știam că există o cutumă în direcția asta. Ceea ce arată că păcatul nu-i exclusiv al lui Daniel, ci al întregii Biserici. 🙂

  6. Locuiesc în apropierea Catedralei. Nu m-a deranjat agresivitatea clopotului, care fie vorba are un sunet foarte plăcut, cel mai mult m-a deranjat faptul că pe perioada 25-30 noiembrie n-am putut cumpăra bere de la magazin. Nici votcă! Nici o băutură alcoolică! Duminică, 25 noiembrie am avut nevoie de un cablu electric aşa că în mare grabă am plecat spre un magazin – Pospero – la care speram să găsesc acest cablu, era închis, iar când m-am întors nu am putut intra cu maşina în perimetru pentru că nu m-au lăsat poliţiştii pentru că nu aveam nici un act la mine. Am reuşit făcând un ocol uriaş. Asta aşa, ca fapt divers!
    Nu cred în Dumnezeu, nici în Alah şi nici în Iehova şi cu atât mai mult în Buda! Cred în schimb în toate conceptele de dragoste faţă de aproape din fiecare religie. Cred în bunătate şi dragoste faţă de semenul nostru. Şi chiar faţă de nevorbitoarele de lângă noi. Am un pisic şi o căţeluşă care simt că mă iubesc mai mult decât anumiţi semeni ai mei. Pentru această afecţiune nu este nevoie de temple măreţe, de structuri imperiale. Cred eu!

  7. Nu este nevoie, dar nici nu-i sunt contraindicate (afecțiunii). Apoi, ce catedrală mare aveam noi? E și un element cultural într-o Europă în care alte țări au catedrală de mult. Iar faptul că zilele ăstea a fost aglomerat pe acolo ține de conjunctură.

  8. Pamântul este “asternutul picioarelor lui Dumnezeu” !
    Toate lacasurile (o)cultelor religioase mondiale, sunt prevazute cu turnuri înalte si ascutite, iar acestea (zic eu) l-ar întepa la picioare pe Dumnezeu.
    Eu cred ca Dumnezeu prefera sa-si odihneasca picioarele pe covoarele verzi si înflorite, ale câmpiilor si vailor cu ape limpezi si curate, nu în palate constructii si catedrale artificiale, din piatra si betoane reci, lipsite de valorile IUBIRII FIERBINTI, ADEVARATE, ABSOLUTE, ATEMPORALE…

  9. Evenimentul relatat de tine îmi pare a fi specific lui Damian Stănoiu. M-au amuzat teribil descrierile lui privind viața călugărilor. Dulci-acrișoare. Scrierile lui, Biblia hazlie (ți-o pot trimite, în contrast cu biblia pe care zici c-o citești, dar în care te-ai oprit prea repede) au fost repere în a privi religia în mod amuzant și logic.

  10. Nu, a fost un roman de capă și spadă. Iar descrierea de acolo a fost mult mai amuzantă decât cea care mi-a ieșit mie. Dacă bine rețin, călugării respectivi se trezeau săracii și de 3-4 ori pe noapte, când îl apucau pe ăsta pandaliile, ca să tragă clopotul alungător de ispită.

    Da, trimite-mi-o pe mail, mersi. O să reiau lectura Bibliei, dar nici lumea nu s-a făcut într-o zi. 🙂

Leave a Reply