Niște elevi de școală primară din Scoția au avut de rezolvat un test de limba nativă, în care li se cerea să verifice corectitudinea unor cuvinte. Dar acum educația este intermediată de calculatoare, iar unii elevi s-au prins că dacă fac clic dreapta pe un anumit cuvânt, calculatorul o să le spună dacă e greșit sau corect. Superb! 🙂
SNSA P7 spelling. Pupils asked to correct spelling of words. P7 pupils worked out if you right click on your answer, the computer tells you if it is correct! Brilliant! 😂
— George Gilchrist (@GilchristGeorge) May 16, 2018
Au existat numeroase reacții, iar la Ketherius puteți citi o poezie reușită (și amuzantă) pe tema asta. De fapt, de acolo am aflat de acest lucru. Și tot acolo am citit următorul schimb de replici:
Și vreau să vă spun că nu sunt de acord cu Vero când opinează că respectivii nu trebuie încurajați să trișeze în continuare. De ce? Pentru că uneori, succesul se rezumă la a trișa. Pentru că dacă nu trișezi și mergi tot timpul pe căile bătătorite, o să ai perspectivele unei vieți absolut banale, mediocre sau plate. Și de fapt ăsta-i rolul școlii, să te învețe să te conformezi și să gândești în șabloane, pentru că statul n-are ce face cu un nonconformist. Și pentru că, oricum, societatea nu știe să te învețe să fii altfel decât ca ea, adică banal. Din păcate însă, banalii nu sunt neapărat ceea ce am putea numi oameni de succes. Și nici foarte interesanți nu sunt.
Glumea cândva Bill Gates că a avut un coleg de școală strălucit. Gates s-a lăsat de școală, a renunțat la Harvard pentru a pune bazele unei companii numită Micro-soft, în timp ce colegul lui și-a continuat studiile. Și zicea Gates mai departe că-i pare bine că s-a lăsat de facultate, pentru că acum fostul lui coleg (care a parcurs toți pașii recomandați de sistemul de educație modern și implicit de societate) lucrează pentru el, fiind angajat Microsoft.
Așadar, făcând o analiză atentă, putem spune că elevii scoțieni care au „trișat” pot fi criticați pentru:
- nerespectarea regulilor (implicite sau explicite ale) testului respectiv și ale școlii;
- faptul că nu au gândit cu capul lor, preferând să folosească un instrument extern, lucru care, dacă proliferează, poate conduce la insuficienta lor dezvoltare intelectuală.
La puncte pro sau bile albe, putem nota următoarele:
- elevii au reușit să rezolve testul propus folosind pentru asta uneltele pe care le au la dispoziție. De vreme ce calculatorul este un astfel de instrument prezent acum în viața de zi cu zi a oricărui tânăr occidental, nu se poate spune că utilizarea lui trebuie pusă la zid. Mai mult, un tânăr care știe folosi internetul ar putea obține mai rapid și cu mai multă precizie o informație de care are nevoie, comparativ cu un tânăr care a memorat o mulțime de cifre, nume și date de-a lungul școlii, dar nu știe folosi calculatorul;
- elevii au găsit o scurtătură inedită care le-a permis rezolvarea testului. Deși s-ar putea susține că în cazul de față ea este neavenită, neînvățarea limbii native având efecte nefaste pe termen lung, faptul în sine de a găsi scurtături denotă o gândire originală, iar stimularea unei gândiri outside the box este o paradigmă mult mai importantă decât pedepsirea încălcării unei reguli punctuale. În fond, dacă toți descoperitorii de geniu ar fi urmat doar cărările bătătorite, probabil că astăzi am fi tot în Epoca Pietrei.
Concluziile le trageți singuri. Și mai precis, le trageți singuri pentru fiecare, că personal puțin îmi pasă de opiniile voastre majoritare despre bine și rău, corect și greșit, adecvat și inadecvat etc. 🙂
Elevii nu trebuie încurajaţi să trişeze pentru că succesul nu se rezumă prea des doar la a trişa. Există situaţii şi situaţii, şi de multe ori nu poţi trişa fără să adaugi şi ceva făcut corect, “pe bune”. Nu poţi trece cu bine prin viaţă trişând la nesfârşit.
Pe de altă parte, un nonconformist nu are nevoie să fie încurajat şi nu se lasă descurajat. Face numai ceea ce crede el că e bine şi numai aşa cum crede el că e bine, puţin îi pasă de părerea şi de sfaturile altora.
Iar pe de încă o altă parte, nonconformismul îşi poate găsi locul în societate doar dacă nu depăşeşte nişte limite. Că tot nonconformişti sunt şi hoţii, şi criminalii…
Cred că esența constă în definiția pe care o dăm trișării. Ce înseamnă a trișa? A încălca regulile unui joc. Dacă jocul este școala, atunci există argumente pro și argumente contra trișării. Pe care le-am și menționat mai sus. Dacă jocul este viața, sigur că nu poți trișa la nesfârșit, dar este discutabil în ce măsură cele două definiții se suprapun. Dacă jocul este șofatul, atunci a circula pe partea stângă pe un drum pustiu de țară înseamnă tot a trișa, cel puțin în România, dar este irelevant pentru orice altceva decât posibilitatea unei amenzi.
Ideea articolului de față – și în principiu orice articol ar trebui să aibă una – este că școala te limitează, învățându-te să gândești în șabloane și să te axezi pe memorie în detrimentul creativității, a originalității, a intuiției, a inventivității etc. Lucruri care, ba da, ar trebui insuflate celor mici, indiferent că sunt predispuși sau nu la a fi nonconformiști. Un exemplu banal: ți se predă o teoremă, apoi urmează un set de exerciții de același tip, unde ai doar coeficienți diferiți și unde trebuie să aplici aceeași teoremă învățată – lucru care face ca teorema respectivă să fie asimilată într-un mod mecanic -, în loc să ți se sugereze să cauți metode noi de rezolvare a exercițiilor propuse. Un alt exemplu: fiecare materie are „banda ei de circulație”, care nu se suprapune peste alte benzi. Astfel poți avea 10 la fizică, matematică, chimie, fără ca totuși să știi cum să corelezi aceste discipline care numai în aparență sunt diferite sau cum să aplici elementele învățate la una dintre ele în contextul alteia.
Dacă s-a înțeles ideea de mai sus, atunci e ok. Cei care au înțeles-o n-o să reclame nicio contradicție când mâine voi publica un alt articol, în care voi scrie că dacă trișezi plătind profesorul să-ți dea notă de trecere când tu n-ai învățat nu faci altceva decât să te faultezi singur, pentru că golul pe care-l porți cu tine nu va face decât să se amplifice și la un moment dat, în viața reală, vei da peste o situație în care nu-l vei mai putea acoperi. Cum ar fi situația în care omori un pacient pentru că ți-ai luat diploma de medic pe șest. Și nu vor reclama nicio contradicție pentru că deși într-un articol susțin trișarea iar în celălalt o critic, esența lor este diferită.
Aldus, nu sunt de acord cu poziția ta, fiindcă a trișa e 99% egal cu a fura.
Dacă decelăm mai adânc, a trișa e a escamota/evita/o problemă reală. Trișul e o poziție defensivă, necum de explorator, de pionier.
Bun, dar cred că tu discuți acum sensul de dicționar al cuvântului trișare și nu sensul în care l-am folosit eu în articol. Adică ai trecut pe lângă ideea articolului. Vezi replica pe care i-am adresat-o mai sus lui Vero.
Ca precizări suplimentare, atunci când școala te învață să gândești în șabloane, a fi original înseamnă – din punctul de vedere al sistemului – a trișa, nu-i așa? Într-o lume de oameni cu ochelari de cal, a fi nonconformist înseamnă a trișa, nu-i așa? Pentru ei cel puțin înseamnă că trișezi, deoarece nu urmezi calea lor.
Toți descoperitorii și inventatorii au trișat. Nu la modul că au pus calculatorul să le rezolve problemele, ci căutând soluții originale, inedite, ingenioase, care nu se pliau pe linia clasică de rezolvări știute până atunci. Iar dintre respectivii elevi scoțieni, cei care au folosit calculatorul au dat în mod cert dovadă de mai multă originalitate decât restul, și cu toate că necunoașterea limbii native este un lucru rău, originalitatea în sine merită aplaudată și ar trebui stimulată de timpuriu.
Nu, trișorul nu e un original, un nonconformist, un ingenios care găsește altă soluție problemei. E ăla care încalcă reguli și principii general acceptate de toți jucătorii. Tipul care a însemnat cărțile de joc ori are ași (identici, dar din alt pachet) în manșetă nu e un ingenios, e un hoț.
Inventatorului și matematicianului care găsește altă rezolvare nu le poți zice trișori.
Uită-te și tu la răspunsul lui Vero, care are dreptate: doar n-o să le zicem criminalilor și tâlharilor non-conformiști ingenioși.
Strict în problema elevilor care s-au folosit de o facilitate a calculatorului ca să verifice corectitudinea ortografiei cuvintelor, acolo e furt, clar.
Care era scopul temei? Să se verifice cunoștințele de ortografie. Ăia care știau ortografie n-au fost mai puțin inventivi. Poate că știau și ei că pc-ul le oferă serviciul ăla, cu spellingul, dar n-au simțit nevoia să-l folosească. Ăia, inventivii, care s-au folosit de corectorul din computer sunt egali cu ăia care vin cu fițuici la examene sau cu nu știu ce cască minusculă în urechi prin care mă-sa le dictează subiectul din curtea școlii. Nici vorbă de inventivitate! E un delict, punct.
Nu întotdeauna regulile și principiile acceptate de toți jucătorii sunt bune. Pentru progresul societății ele nu sunt bune aproape niciodată, deoarece sunt oglinda unei majorități mediocre. Și de asta orice inventator este un trișor, orice descoperitor este un trișor, orice deschizător de drumuri este un trișor și de asta societatea de regulă îi respinge în prima fază. Există o fină diferență de nuanță între trișorul cartofor și trișorul inventator, dar amândoi sunt trișori în măduva oaselor. Apropo, știai că au existat matematicieni celebri care au fost picați la examene de către profesorii lor de universitate (de asemenea matematicieni celebri) pentru că au rezolvat problemele prin metode necunoscute la acea vreme? Ne-a dat un prof din facultă exemplul unuia, dar am uitat cum îl cheamă.
Al cui scop era să se verifice cunoștințele de ortografie? Eu nu cred că al elevilor. Ce înțeleg elevii la vârsta aia despre rolul școlii în formarea lor? Scopul verificării cunoștințelor de ortografie era al școlii. Iar școala trebuia să se asigure că testul nu conține spărturi, adică e imun la falsificări, adică nu poate fi rezolvat de cei care nu au respectivele cunoștințe. Elevii în schimb aveau cu totul alt scop: să rezolve cât mai bine exercițiile de pe foaie, respectiv să ia o notă cât mai mare. Iar cei care au găsit metoda cu calculatorul au dovedit mai multă originalitate decât ceilalți. Dacă cineva mi-ar cere să identific potențiali inventatori de geniu, mai degrabă i-al căuta în rândul lor decât în rândul elevilor care au rezolvat din cap.
La fel și în viață, scopurile tale pot să difere de scopurile celorlalți și să nu se alinieze la regulile unanim acceptate de ei. Dar ce-ți pasă ție de scopurile lor? Că nu trăiești viața lor. Să zicem că scopul tău este să fii fericită. Pentru asta, societatea consideră că trebuie să te măriți și să ai copii. Dar poate tu n-ai chef să te măriți și nici să faci copii, așa că ești împlinită cu un bărbat cu care nu împarți niciun certificat și niciun copil. Din punctul de vedere al societății, tu trișezi. Din punctul meu de vedere, go for it! Pentru că, pe bune, a te încadra tot timpul în regulile unanim acceptate de ceilalți este cel mai bun semn că ești un perfect mediocru.
Iar la partea cu hoții și criminalii ești offtopic. Când o să discut despre ei, o să zic că trișatul e un lucru rău.
Trisorii sunt în vârful pi-ra-mi-dei sistemului mondial, înca de la Adam & Eva. Sunt papusarii geniali ai sireteniilor si falselor perceptii, introduse în celula de ADN de sistemul mondial al falsificarilor geneticii “TOP SECRET”. Sunt “nonconformistii” care elaboreaza si dicteaza legile si regulile jocului de sah de pe tabla spatio-temporala a vietii relative, iar cei din josul pi-ra-mi-dei se supun vând nevrând acestor dumnezei, nonconformisti iluminati si geniali ai raului universal … 🙂
Aldus, și tu trișezi în răspuns. Te faci că nu pricepi. ok, nu contează, suntem prea bătrâni în polemici ca să mai mușc momeala unei noi intervenții.
E cum zici tu. Școala e de vină, trebuia să nu le acorde elevilor prezumția de corectitudine și să se asigure că nu pot utiliza surse externe spre a rezolva problema. Poate că școala greșește și că vrea elevi care știu de timpuriu să scrie corect. În fond, geme netul de discuții în care unii susțin că NU contează cum stăpânești ortografia limbii materne, dacă se înțelege ce vrei să zici.
p.s.: Întâmplător, comentariul lui Iosif e foarte pertinent și interesant. Dezbrăcat de conotațiile conspirative (în care eu cred, ca și el) ce zice Iosif? Că nu ajungi la vârf dacă nu trișezi nițel. Excepțiile, probabil, confirmă regula.
Glisajul tău permanent între morală și scopul scuză mijloacele mi-e, deja, bine-cunscut.
alt p.s.: la faza cu criminali și tâlhari … e o scindare de raționament. Deci trișul e bine-venit până nu ucide, agresează fizic?!
Școala nu greșește că vrea elevi care să știe scrie corect. Școala greșește în modul cum abordează educația, punând accent pe memorie în detrimentul altor aptitudini cel puțin la fel de importante. Iar elevilor care au trișat li se poate imputa că nu știu scrie corect dar trebuie totodată să le acordăm credit pentru ingeniozitatea de care au dat dovadă. Înțelegi? Pare’ rău dacă lucrurile nu sunt întotdeauna albe sau negre, cum le-ai vrea tu. Eu când îi laud pe respectivii elevi, nu neștiința lor o apreciez, ci acea sclipire de originalitate care i-a făcut să descopere că se pot folosi de calculator pentru a rezolva testul. Strict aia. Acea sclipire de ingeniozitate, izvorâtă din dorința de a găsi o altă cale, mai scurtă, este atributul unui geniu și este un lucru pe care școala ar trebui să-l cultive la elevi, chiar dacă evident că nu sub forma asta, a copierii, dar ar trebui să-l încurajeze. Dacă aș fi profesorul acelor elevi, eu le-aș spune: băi, ați copiat, ceea ce nu-i bine, dar măcar ați dat dovadă de originalitate. Le-aș explica apoi motivele pentru care își fură singuri căciula când copiază, dar le-aș spune că e bine că au încercat să găsească o metodă neortodoxă de rezolvare și i-aș încuraja să caute în continuare cât mai des soluții ingenioase sau originale, chiar dacă nu sub forma copierii. Pentru că în găsirea unor astfel de soluții constă progresul.
Nu-i vorba că n-aș fi înțeles ce ai comentat mai sus (sau că n-aș fi fost de acord cu comentariul lui Vero), ci că tu ai comentat pe semantică, nu pe ideea articolului. Te-ai împiedicat de faptul că eu am folosit termenul trișare (cu un anumit sens, evident, care sens rezultă din context) și nu ai mai ajuns la ideea articolului. Modul ăsta de a gândi și reacționa este destul de conformist. 🙂
Da, nu ajungi la vârf dacă nu trișezi. Deseori. Vedem parlamentari și miniștri care nu știu conjuga verbul „a fi”. Știi de ce nu i-am dat ca exemple în sprijinul teoriei mele? Pentru că nu la trișarea aia mă refer aici. Ai înțeles greșit.
Și sigur că trișatul e bine-venit în cazul unui inventator și rău-venit în cazul unui criminal, ce fel de întrebare-i asta? Pentru că trișatul inventatorului înseamnă găsirea unei soluții ingenioase la o problemă până atunci de nerezolvat, lucru care duce la progres și ajută societatea, în timp ce trișatul criminalului înseamnă încălcarea Codului Penal și a normelor de bună conviețuire între oameni. Compari grâul cu neghina, iar eu în articolul de față n-am discutat despre neghină. Și cred că dacă școala ar urmări să stimuleze originalitatea acestor elevi și să o dezvolte și orienteze într-un mod armonios și benefic în loc să închidă ochii la ea și să vadă doar faptul că ei au copiat, acești elevi ar avea șanse mult mai mari să se transforme în grâu decât în neghină. Adică în inventatori decât în parveniți.
Vremea secerisului este f.f.f…. aproape ! O vreme în care “grâul” si “neghina” vor fi strânse-n “snopi” cu destinatii diferite, diametral opuse !
Toate sistemele si organizatiile mondiale, omenesti, pamântesti instituite de “omul fradelegii”, fara acordul lui Dumnezeu, (de la potopul lui Noe pâna azi) sunt pastrate si pazite prin Cuvântul lui Dumnezeu, pentru focul zilei judecatii finale si de pieire a oamenilor nelegiuiti, (neghina) .
Iosife, eu te las să comentezi ce vrei, dar faptul că nu pari capabil să spui ceva pe un subiect fără să îl aduci în discuție pe Dumnezeu arată că stai destul de prost la etajele superioare. Un sfat: încearcă să invoci religia doar la subiectele pe teme religioase. Dacă un om te întreabă pe stradă cât e ceasul, nu te vei apuca să-i spui că ceasul este un instrument de măsurare a timpului iluzoriu care ne ține prizonierii acestei lumi materiale, ci îi vei spune că e 19 și 40 de minute (de exemplu). În mod similar, atunci când citești un articol despre școală, răspunde ceva la subiect, adică despre școală, dacă ești capabil, sau nu răspunde nimic, dacă nu ești capabil. Altfel, eu te las să comentezi, dar nu te aștepta să-ți răspund (și să nu crezi că dacă nu-ți răspund înseamnă că sunt de acord cu tine).
Devino mai inteligent! Uite, devin rimează cu divin.
Mai citeste-ti comentariul si vei constata ca ti-ai raspuns retoric propriei observatii ! Felicitari, dragul meu ! 🙂 )))
Nu știu la ce te referi, dar măcar ți-ai ieșit din schema fixă.
Nu ai cum sa percepi SURSA LUMINII naturale, pure, absolute, câta vreme limita spectrului lungimii de unda al perceptiei ochiului uman este între 380 – 750 nm.
Pentru a întelege zicerile mele ai nevoie de un spectru evoluat al sufletului echilibrat, metamorfozat de IUBIRE NECONDITIONATA ceea ce implica multe renuntari si sacrificii de sine, ale perceptiei simturilor primare mostenite genetic, de o noua viziune revelatoare, elevata de Spiritul Sfânt ! 🙂
Iar acum ai revenit la discursul tău.
Da, absolut !
“Nonconformist” LIBER, convins ! 🙂 )))
Nu mai pune, te rog, clipuri în comentarii. Mersi.