Mai există și oameni faini

După-atâta frig și ceață, adică articole predominant critice, astăzi am o recomandare. Sau o uimire. Că uite, mai există și oameni faini.

12 Replies to “Mai există și oameni faini”

  1. Mi-am dezactivat Adblock-ul, să fiu sigură că mi s-a încărcat tot de pe pagină, că nu mi-a scăpat ceva.
    Deci, care e recomandarea ta?

  2. La sfârșitul articolului e un link spre Facebook, pe care WordPress-ul îl transformă automat în clip încapsulat (ca la YouTube). Deci n-am făcut nimic special. Sursa clipului e aici.

  3. L-am ascultat (am constatat că pe telefon se afișează video-ul, pe laptop, de unde tastez acum, tot nu apare).
    Ce pot să spun, toată admirația pentru omul ăsta.

  4. Păi de aia l-am și postat, că pe lângă ce a făcut el, măcar atât. Și am creat o rubrică nouă, intitulată Religie, pentru în opinia mea, asta este esența Creștinismului.

    Cred că ai ceva la browser, poate un alt addon, poate o setare, care-ți blochează clipul. Poate și altele, prin alte părți.

  5. Omul e vârât în niște afaceri nămoloase cu medicamente. La vârf. Când te uiți la un clip de genul ăsta, zgârie nițel cu unghia (pe net), să vezi ce tinichea ordinară se ascunde sub stratul de poleială.
    Uneori ești atât de naiv, Aldus!…

  6. Păi dă-mi link, nu mă trimite să caut aiurea, dacă tu ai zgâriat. Presupun că vorbești cu acoperire, nu? Adică nu ești doar reticentă la orice prezentare a unui gest dezinteresat. 🙂

  7. A, deci n-ai link. A fost ministru în guvernul Cioloș, firește că or fi existat articole. Uite două:

    Vlad Voiculescu este un economist român, ministru al sănătății în Guvernul Dacian Cioloș. Este cunoscut pentru faptul că a pus la punct „rețeaua citostaticelor”, un mecanism neoficial, distribuit, dar legal, de furnizare de medicamente bolnavilor de cancer din România prin mijloace paralele cu metodele oficiale, împotmolite birocratic. Această organizație a făcut subiectul documentarului Rețeaua, de Claudiu Mitcu.

    de pe Wikipedia. Iar din Adevărul:

    Vlad Voiculescu, noul ministru al Sănătăţii, a fost poreclit „boierul” de către colegii de şcoală, după modul în care se îmbrăca şi se purta. Părinţii şi foştii profesori îl descriu drept „filantrop de mic“, foarte bun la învăţătură şi dornic în permanenţă să-i ajute pe cei din jurul său. Vlad Vasile Voiculescu are 33 de ani şi este unul dintre cei mai tineri miniştri din istoria României care au preluat portofoliul de ministru al Sănătăţii. Este născut într-o familie de cadre didactice, în comuna dâmboviţeană Brăneşti. Mama este învăţătoare, iar tatăl a fost profesor de sport. Ministrul a acumulat, în ciuda vârstei fragede, o experienţă de peste 10 ani în consultanţă financiară la Viena, unde a absolvit cursurile de licenţă şi master ale Vienna University of Economics and Business Administration. A devenit celebru în România prin activităţile caritabile neobişnuite în domeniul sănătăţii în Romania, fiind „creierul“ reţelei citostaticelor.
    […]
    În iunie 2013, alături de jurnalista Melania Medeleanu, a fondat MagiCAMP, prima tabara destinată copiilor bolnavi de cancer. Tabăra se desfăşoară pe un deal din comuna natală, Brăneşti, unde se juca în copilărie şi pe care l‑a cumpărat împreună cu tatăl său. Copiii se caţără, zboară cu tiroliana, trag cu arcul, călăresc, pictează, cântă, asistaţi de pediatri, oncologi, psihologi şi voluntari ‑ un loc unde uită de clipele petrecute în spitale.

    Imaginează-ți că ai o revelație spirituală și te decizi să faci tot ce poți, pe banii și timpul tău și al voluntarilor, pentru a-i ajuta pe bolnavi să se vindece sau măcar să-și petreacă ultimii ani într-un mod demn și fericit. Toate bune și frumoase, exceptând faptul că, odată popularizată, se va găsi o tipă cu blog, pe nume Renata, care să spună că ești băgată în niște afaceri nămoloase cu medicamente, pentru că știe ea mai bine. 😉

    Legat de naivitatea mea, nu reușesc să-mi imaginez un om la fel ca cel pe care-l descrii tu ca având discursul lui. Pur și simplu nu pot, că-i alt tip de discurs. Nu seamănă nici cu al politicianului, nici cu al preotului, nici cu al consilierului financiar, nici cu al psihologului, nici cu al ziaristului și nici cu al șefului de comitet. Seamănă mai degrabă cu discursul unui om așa, naiv ca mine, care s-a regăsit în valorile Creștinismului și a decis să pună aceste valori pe primul loc în viața lui. Lucru pentru care îl admir, că eu n-am mers până acolo.

    Poate că avem nevoie de mai multă naivitate pe Pământ. Poate că, dacă am fi mai săraci cu duhul, multe lucruri ce par imposibile ar deveni realități.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *