N-am avut niciodată o mașină. De fapt, nici școala de șofer n-o am. Mă tot gândesc s-o fac, mai ales că mi s-a promis o mașină gratis.
N-am avut niciodată o iubită țigancă. Prin iubită înțeleg o fată cu care să am o relație de cuplu care să dureze mai mult de două-trei zile, gen. 🙂 Dacă relaxăm definiția, ceva tangențe am avut.
N-am avut niciodată un credit. Adică n-am luat bani împrumut. Am avut un singur card de credit, pe care l-am făcut la rugămintea unei cunoștințe care lucra la bancă, ca s-o ajut să-și atingă ceva obiective. L-am păstrat un an, timp în care n-am cheltuit niciun leu de pe el, după care l-am desființat.
N-am avut niciodată haine scumpe sau de firmă. De obicei mă îmbrac cu haine la mâna a doua.
N-am avut niciodată un laptop. Afară de cazul că-l iei cu tine în deplasare sau vrei neapărat să butonezi întins în pat, nu-i prea văd rostul: ecran mai mic, tastatură limitată, maus mai incomod, putere de calcul scăzută.
N-am avut niciodată o firmă.
N-am avut niciodată media generală 10, cât timp am fost în școală. Și, cel puțin la începutul liceului, am tras pentru ea.
N-am avut niciodată conflicte serioase cu cineva.
N-am avut niciodată un job cu un venit mare. Cei mai mulți bani i-am făcut din activități de care eram pasionat și pe care le-am abordat nu la modul serios și încruntat, ca în cazul unui serviciu, ci sub formă de joacă.
Și câteva lucruri pe care le am:
Am pădure. Nici nu știu exact unde.
Am peste 20 de camere foto, toate cumpărate în ultimii doi ani. Pe majoritatea nu le-am folosit mai deloc. Și habar n-am de fotografie.
Dacă aș merge în București pentru câteva zile, aș avea posibilitatea să mă cazez în mai multe locuri fără să plătesc și fără să am rude sau prieteni apropiați acolo. Dar n-am mai fost de mult.
Am o repulsie pentru fetele care fumează.
Tot de vreo doi ani, am o bicicletă! Unul dintre acele obiecte lipsite de valoare care-ți fac viața infinit mai frumoasă și mai sănătoasă.
Am o grămadă de saci de dormit, pe care nu știu cine m-a pus să-i achiziționez, că eu nu fac drumeții cu cortul.
Am câteva mii de discuri optice inscripționate cu filme la care nu m-am uitat. Și hard discuri externe cu o capacitate totală mult mai mare.
Am un clasor cu timbre, de când eram mic. Poloneze, cubaneze, maghiare, ruandeze, guinea-bissau-eze, cehoslovace, bulgare1sau bulgărești?, rusești, britanice, vietnameze, haitiene, cameruneze, centrafricane, germane și unul românesc. Cu păsări, insecte, vapoare, picturi, trenuri, avioane, automobile, mașini de epocă, dinozauri, flori, arhitectură, rachete, sateliți, fotbal, pești, personalități, personaje de desen animat, hochei, patinaj, fluturi, ciuperci, motociclete, câini, albine, competiții sportive. Mi-am amintit de ele scriind acest articol. Cele neștampilate erau la mare căutare.
Am un pick-up vechi, rusesc, care nu știu dacă mai funcționează, și o serie de plăci cu muzică ușoară, populară, piese de teatru și povești pentru copii.
Am cel puțin un blog.
Oare ce s-ar fi schimbat dacă aș avea câteva lucruri din primul set și mi-ar lipsi altele din setul doi? Poate că viața mea ar fi fost diferită, dar eu aș fi același. Nu ești definit de lucrurile pe care (nu) le ai. În pofida aparențelor.
Apropo de concluzie, teoria cum că doi gemeni își dezvoltă personalități distincte datorită experiențelor unice de viață prin care trec și care-i modelează diferit este într-o destul de mare măsură falsă. Dar despre asta, cu o altă ocazie.
Dacă o s-o avem. 🙂
Dacă?!
Nu îmi place finalul. Sper că e totul bine cu tine.
Mi-ai amintit de melodia aceea, “Dust in the wind”.
Sunt bine, iar o ghicitoare mi-a prezis că voi muri bicentenar, înconjurat de virgine de 16 ani. 🙂 Nu mai pune răul înainte! 😛
Finalul e în acord cu leitmotivul articolului.
Nu esti definit de lucrurile pe care nu le ai, dar parerea mea e ca poti fi schimbat de experientele ce le-ai putea avea datorita lucrurilor alora.
Mie, posibil din motive de limba romana (a mea, nu a ta), mie se pare un pic ambigua lista ta. Eu prin “lucru” inteleg o posesiune, nu o experienta. Conflictele, media generala si iubita tiganca nu se prea incadreaza in definitia pe care o dau eu “lucrului”. De unde de fapt e si greu de raspuns la intrebarea ta. Dar, facand distinctia de mai sus, as zice ca nu, lucrurile pe care nu le ai sau le ai nu te schimba, dar ce poti face cu ele, da. Suntem o gramada de genetica + suma experientelor. Deci macar la un nivel superficial, macar de interactie sociala, esti influentat de faptul ca n-ai avut acele lucruri (e un “tu” generic). Ca sa nu mai zic ca anumite experiente iti schimba si genetica macar cu o mutatie mititica, da’ norocul nostru ca alea care se simt sunt rare :)).
Păi tocmai asta e, că ele sunt mai rare. Partea genetică e cea care contează cel mai mult. Dacă n-ai fi avut mașina pe care o ai acum sau dacă n-ai fi jucat jocurile pe care le joci acum, ai fi fost un alt om? Ai fi gândit diferit? Ai fi simțit diferit? Ți-ar fi plăcut alte mâncăruri sau femei?
Experiențele prin care trecem ne modelează foarte puțin.
Sunt absolut de acord ca genetica e cea mai importanta, dar mediul totusi modeleaza nevoi si pasiuni. E foarte probabil ca daca n-as fi avut o masina si n-as fi calatorit cu ea, n-as fi observat lucruri sau intalnit oameni/locuri care mi-au schimbat opinii/decizii si care m-au modelat. La fel jocurile. In jocurile alea intalnesti oameni cu care ajungi sa te imprietenesti si sa-i vizitezi in locuri in care altfel nu te-ai duce, aflii de mancaruri pe care de altfel n-ai stii, si tot asa. Uite un exemplu concret, am facut o gramada de cocktailuri conectate cu jocurile pe le-am jucat gen, WoW, Bioshock sau StarCraft. Desigur, n-au legatura reala cu jocul in sine, dar nu le-as fi ales tocmai pe ele daca nu jucam jocul. Unele mi-au placut, altele nu, si mi-au educat optiunile plus lamurit ce-mi place sau nu la un cocktail. Am prieteni care si-au gasit sotia jucand in WoW. Tu de unde stii ca n-ai prefera alta mancare/femeie sau ca n-ai simti diferit in legatura cu un anumit eveniment daca ai avea un alt set de experiente si alte perspective? De unde stii ca n-ai fi extrem de pasionat de ceva ce acum nici macar nu stii ca exista? De unde stii ca ti-ai descoperit toate talentele si interesele si pasiunile? Daca ai trait doar printre romance, de unde stii ca ai vazut/cunoscut suficiente tipuri de femei cat sa fii sigur ca ce-ti place azi, ti-ar mai placea si dupa ce ai vizitat 30 de tari? Poate esti un fantastic sofer de Formula 1 🙂 . Da’ nu stii, ca n-ai incercat sa conduci nici trabant. Si daca ai fi si ai fi stiut, asta putea sa-ti schimbe viata din temelii si cu ea pe tine la nivel de pasiuni si interese.
Sigur ca tot stangaci/dreptaci ai fi (ignoram pierdutul mainii 😀 ), tot grupa aia sangvina ai avea-o (ignoram transplantul medular 😀 ), tot culoarea aia la ochi si aceeasi inaltime. La fel, sigur ca experientele astea, de regula, nu te influenteaza profund. Daca nu esti carismatic (de exemplu), poti sa sari cu parapanta si zbura pe luna, ca n-ajuta, dar daca esti umblat, citit si neplicticos, poate totusi sa te ajute sa fii ceva mai interesant (din nou toate tu-urile sunt generice, nu te cunosc ca sa zic de tine).
Ce vreau sa zic, ca deja m-am intins prea mult, este ca optiunile si placerile noastre sunt modelate de lucrurile si experientele pe care le avem. Si parerea mea e ca trebuie sa incercam personal cat mai multe si mai ales sa nu ne limitam singuri aspiratiile si curiozitatile. Lucrurile trebuie incercate, atinse, testate, facute praf, traite, iubite. Personal, nu din experientele altora.
E pacat de exemplu ca nu stii sa conduci, iti da atatea libertati si placeri. E ca si cum n-ai fi ascultat niciodata muzica clasica, sigur ca poti trai fara, da’ e asa de mult mai misto cu :).
Oamenii cu care ajungi să te împrietenești nu sunt tu. Mâncărurile despre care ai aflat nu te reprezintă. Ce te reprezintă este faptul că ești compatibil cu o anumită tipologie de oameni sau că îți plac anumite gusturi. Dacă nu ai fi mâncat mâncărurile respective, n-ai fi știut de ele, dar gusturile tale culinare nu s-ar fi schimbat. N-ai fi știut că există savarine, dar ți-ar fi plăcut în continuare o anumită nuanță de dulce. Iar preferința ta pentru femeile blonde nu ar fi dispărut dacă n-ai fi întâlnit-o pe soția ta. Așadar, experiențele tale ar fi fost diferite, dar în esență tu ai fi fost același.
Experiențele prin care trecem sunt undeva la periferia ființei noastre.
Poate că n-aș știi. Dar asta nu înseamnă că aș fi un alt om, ci doar că nu m-aș cunoaște la fel de bine. Experiențele te pot ajuta să te cunoști mai bine sau să îți actualizezi anumite preferințe oarecum latente. Făcând o analogie, experiențele prin care treci pot juca rolul unei lanterne care aruncă o rază de lumină asupra unei cutii aflată în întuneric. În lipsa lanternei, cutia ar fi rămas în întuneric și nu ai ști mai nimic despre ea. Luminând-o, afli ce culoare are, ce dimensiuni are, ce greutate are, ce formă are, ce conține etc. Dar cutia este aceeași! Lanterna nu a transformat cutia în altceva, doar te-a făcut s-o vezi mai bine. La fel, experiențele te pot ajuta să te cunoști mai bine, să afli ce îți place, ce nu îți place, să-ți descoperi pasiunile etc, dar asta nu înseamnă că te-au schimbat.
Să zicem că în 2007 te apuci de StarCraft și constați că îți place. Dacă nu l-ai fi jucat niciodată, dar peste 5 ani ai fi dat de alt joc care seamănă foarte foarte mult cu StarCraft, ți-ar fi plăcut, da? Deci, faptul că ai jucat StarCraft nu te-a modelat. În continuare îți plac același lucruri care ți-au plăcut înainte să joci StarCraft. Același tip de jocuri. În continuare ai aceleași afinități. În continuare ai același mod de a gândi – chiar dacă bagajul de gânduri și cunoștințe s-a îmbogățit între timp. Etc.
Viața, da, ar fi putut să mi-o schimbe. Dar eu aș fi rămas același. Viața pe care o ai nu ești tu.
Recitește concluzia articolului: „Oare ce s-ar fi schimbat dacă aș avea câteva lucruri din primul set și mi-ar lipsi altele din setul doi? Poate că viața mea ar fi fost diferită, dar eu aș fi același. Nu ești definit de lucrurile pe care (nu) le ai. În pofida aparențelor.” 🙂
Cu asta-s complet de acord. N-am zis că nu-i bine să experimentezi. Am zis doar că experimentele nu te schimbă în mod profund. N-am nimic împotriva lor, însă. 🙂