Legend of the Seeker (2008)

Legenda Căutătorului este o poveste fantastică în două sezoane, bazată pe seria de romane Sabia Adevărului și adresată tuturor copiilor sau adulților care vor să vadă o poveste fantastică bazată pe romanele lui Terry Goodkind și adresată copiilor sau adulților care etc. Conține cam toate elementele unei povești fantastice în două sezoane adresată copiilor și adulților. Incluzând:

Legend of the Seeker (2008)

  • Un Căutător (evident). Imaginați-vă un tânăr frumos și naiv, cum îi șade bine oricărui erou, crescut de oameni simpli de la țară dar având sânge albastru, care luptă pentru a-i ajuta pe oamenii simpli de la țară și a restitui pacea și ordinea în lume. Are câțiva aliați, deține o sabie vrăjită și se află permanent în căutarea unor obiecte magice cu care să împlinească anumite profeții. Cam ca într-un joc de tip quest. Îl cheamă Richard Cypher (Richard Cifru).
  • Un anti-erou, personificat în primul sezon de maleficul conducător și tiran al acelor mioritice plaiuri, despre care aflăm ulterior că-i frate cu Richard și pe care-l cheamă Darken Rahl. Nimeni totuși n-are inspirația să i se adreseze cu Întunecimea Ta.
  • Un vrăjitor de ordinul 1 (‘ăl mai tare), cu nume zen (Zeddicus Zu’l Zorander), care-l ajută pe Richard, dat fiind că-i și bunicul lui. Din arsenalul de arme magice pe care le are în tolbă menționez capacitatea de a lansa, prin simpla întindere a mâinii într-o anumită direcție, un foc devastator, incinerator și pârjolitor, care se numește, ei bine, Focul Vrăjitorului. Ticurile și personalitatea lui Zeddicus își aduc aportul la tonul comic al serialului.
  • Alți vrăjitori, de diverse alte ordine, adică în general mai slabi. Mulți sunt în slujba lui Darken Rahl. O apariție recurentă este Shota, o vrăjitoare cam de-o vârstă cu Zeddicus dar care-și păstrează în chip magic chipul din tinerețe și-i cam pusă pe șotii, în sensul că operează pe cont propriu și-și urmărește propriile interese, cum îi șade bine oricărei vrăjitoare independente și de succes.
  • O mărturisitoare. Nu știu cum s-ar traduce cel mai bine sintagma Mother Confessor. Kahlan Amnell e o tipă care își poate da seama dacă o minți mai ceva ca un poligraf și te poate hipnotiza, transformându-te iremediabil în sclavul ei pe viață. Îl protejează pe Richard, de care se și îndrăgostește pe parcurs, dar cu care nu poate avea o relație amoroasă, din pricină că iubirea lor, odată consumată, l-ar transforma pe acesta iremediabil în – ați ghicit! – sclavul ei pe viață. Aici am dedus că e vorba de o metaforă a căsătoriei.
  • O serie întreagă de alte mărturisitoare. Este ordinul de femei din rândul cărora provine Kahlan. Totuși, pe măsură ce povestea avansează, numărul lor devine din ce în ce mai mic.
  • Un alt ordin de femei, intitulat Surorile Luminii. Echivalentul unor călugărițe budiste care pe lângă studiul scripturilor sunt experte în arte marțiale și posedă diverse abilități magice obținute prin dezvoltarea energiei interioare, numită aici han. Teoretic sunt bune și-o slujesc pe Creatoare, dar datorită unei profeții ce afirmă că Richard îi va înmâna Păzitorului Piatra Lacrimilor (un obiect magic foarte puternic), unele ajung să-l manipuleze și să-l închidă.
  • Încă un ordin de femei, intitulat cum altfel decât Surorile Întunericului. Sunt niște călugărițe pervertite, care i se închină Păzitorului, dar care – fie din cauza profeției menționate anterior, fie din diverse alte motive – uneori îl ajută pe căutător. Alteori încearcă să-l omoare, îl manipulează sau îl forțează să facă diverse lucruri pentru ele. Căutătorul ăsta e cam la mila tuturor. Probabil pentru că-i bărbat.
  • În caz că vă întrebați, Creatoarea e cea care a creat lumea în care se desfășoară acțiunea din serial. Un fel de Dumnezeu, doar că la feminin.
  • În timp ce Păzitorul (The Keeper) este stăpânul și guvernatorul Infernului. Apare în sezonul 2 ca principal antagonist și urmărește să-și extindă împărăția asupra lumii fizice, omorând toate ființele vii din ea. În care scop le oferă celor ce tocmai au dat ortul popii posibilitatea de a deveni
  • banelings. Un fel de strigoi, adică morți care au acceptat târgul cu Păzitorul și au fost readuși la viață, cu condiția să omoare cel puțin un om pe zi. La câteva ore după ce au comis ultima crimă încep să le apară bube pe față și să simtă o nevoie tot mai imperioasă de a ucide pentru a reveni la normal, iar dacă nu reușesc să facă o altă victimă în decursul celor 24 de ore, revin în infern, definitiv.
  • Cara Mason este o Mord-Sith care, în sezonul 2, trece de partea lui Richard, devenind totodată un personaj principal al poveștii. Interpretată de frumoasa Tabrett Bethell.
  • Mord-Sith este un alt ordin de femei, aflate în slujba lui Darken Rahl. Sunt antrenate de mici să reziste la durere și apoi s-o îmbrățișeze, ajungând experte în tehnici de tortură. Deși metoda lor e mai lentă decât a mărturisitoarelor, efectul e același: cel torturat (adeseori bărbat) își pierde voința proprie și devine sclavul torționarei lui. Luptătoarele Mord-Sith mai au câteva trăsături interesante: sunt imune la vrăjile obișnuite (pe care le pot întoarce asupra emițătorului) și pot învia un proaspăt decedat. Arma lor principală e agielul – un fel de baston magic, ce provoacă o durere intensă la atingere și pe care ele, masochiste fiind, îl poartă mereu la brâu. Ca și cum asta n-ar fi destul, sunt puțin bisexuale sau înclinate spre diverse perversiuni. Dar cum de am ajuns să vorbesc despre bisexualitate într-o poveste fantastică? Cineva să-i facă o psihanaliză lui Terry Goodkind.

În pofida implicațiilor erotice, conținutul explicit lipsește cu desăvârșire, așa că serialul poate fi vizionat atât de către adulți cât și de către copii, ba chiar și de către feministe. Scenariul generos ne oferă câteva episoade în care putem explora realități alternative (introduse de linii temporale diferite sau de simple psihoze), o Mord-Sith care își păstrează controlul asupra sufletului victimei chiar și după ce acesta ajunge în infern, un Zeddicus privat de memorie și redevenit tânăr care se auto-investește în Căutător și vrea să se ia la trântă cu Păzitorul, o Cara dându-se drept prințesă la pețit în versuri pentru a-și salva prietena, eroi care mor și devin banelings, negustori care găsesc o poțiune magică ce-i poate vindeca pe banelings de condiția lor de strigoi și o diluează cu apă în stil Hexi Pharma pentru a scoate cât mai mult profit, o serie de alianțe dintre cele mai ciudate și lista poate continua.1Ca să nu mai zic de un episod în care Cara și Kahlan sunt închise într-o încăpere aflată undeva sub pământ și fiecare vrea să se omoare pentru a-i lăsa celeilalte mai mult oxigen și ajung să se bată între ele pe chestia asta. Femeile. Dar redarea acestor idei și luptele sunt cam la nivelul serialului Xena. Mă rog, atât cât am văzut eu din Xena.

5 Replies to “Legend of the Seeker (2008)”

  1. Aldus, faci niște recenzii foarte bune, cred, dar nu împingi cititorul să vadă filmul.
    Mă rog, pe cititorii care sunt fani ai acestui gen de filme.

  2. Spre surprinderea mea, are nota 7,7 pe IMDb. Am văzut și trailerul și am mai verificat o dată nota. 7,7. Wow.

  3. Renata, nici nu știu dacă ți-ar plăcea. Pe scurt, are toate elementele descrise mai sus (probabil meritul lui Terry Goodkind), dar la nivel de realizare e un fel de Hercules mai răsărit. Poate fi văzut dar nu te aștepta la o capodoperă. De exemplu, aproape toate luptele sunt pe tiparul următor: pe eroii noștri, în număr de 3-4, îi atacă o ceată de 15-20 de soldați, care în final sunt făcuți praf și puși pe fugă. E mai mult pentru copii. Mă rog, eu m-am uitat. 🙂

    Cudi, te așteptai la o notă mai mare sau mai mică?

  4. Mai mică, evident.
    Uite, Silent Hill – https://www.imdb.com/title/tt0384537 – printre cele mai bune filme de groază văzute de mine, are 6,6 pe IMDb. Alte exemple: Fermat’s Room, un film pe care ți-l recomand, dacă nu l-ai văzut încă, are nota 6,7. Cube (1997) are 7,3. Doctor Strange, bunicel la capitolul fantezie, are 7,5. Armageddon, mișto la vremea lui, are 6,6. I, Robot – are 7,1. I Am Legend – 7,2.
    Iar serialul ăsta pe care-l prezinți tu e deasupra tuturor, cu 7,7.

  5. Primo, serialele au de regulă note mai mari decât filmele. Secundo, am publicat un articol cu opinia mea despre notele de pe IMDb. Tertio, și serialul de față e bunicel la capitolul fantezie. Dacă ești dispusă să nu ceri foarte mult realism, adică mai precis intri în poveste și-i accepți premizele, este ok. Îl poți viziona cu pitica, nu te speria de chestiile sexuale amintite mai sus, că nu se observă decât de către un ochi ager. 🙂

    I, Robot este mai pueril decât Legend of the Seeker. Niște roboți care vor să facă… O REVOLUȚIE! Măcar în serialul ăsta știi că e vorba de o poveste pentru copii.

    The Cube mi-a plăcut, ca și celelalte două filme din serie.

    Armageddon și mie mi-a plăcut când l-am văzut, dar atunci am fost mai mic. 🙂 Acum aș zice că pute a clișee de la un kilometru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *