La Steaua

Cu cât timp în avans vă planificați lucrurile importante?

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Acum două mii de ani, trei regi din Orient au străbătut câteva sute sau mii de kilometri pentru a veni la Betleem și a se închina în fața unui prunc abia născut într-o iesle, deoarece vechea lor artă a descifrării semnelor celeste, ale cărei rămășițe poartă azi numele de astrologie, i-a ajutat să interpreteze steaua nou apărută pe cer drept vestitoarea nașterii Fiului lui Dumnezeu pe Pământ. Dar cu cât timp înainte trebuie să fi fost pregătit totul astfel încât lumina acelei stele să devină vizibilă pe bolta noastră exact la momentul potrivit? Mai mult, exact în locul potrivit pe firmament, astfel încât acești regi-cărturari să poată identifica adresa la care s-a născut Isus cu precizia unui GPS de astăzi?

Sigur, legat de prima întrebare – cu timpul imens de care are uneori nevoie lumina unei stele pentru a ajunge la noi, ce înseamnă totuși câteva mii de ani din perspectiva cosmică? O fracțiune de secundă. Fascinantă și enigmatică rămâne însă, în această ecuație, potrivirea dintre ritmul celest și cel uman. Pentru că dacă stelele strălucesc doar o clipă din viața universului, ce înseamnă, raportat la aceeași scară macrocosmică, o zi din viața unui om? Aflate în planuri net distincte, eternitatea și timpul nostru se întâlnesc în punctele numite miracol.

Sau puteți considera că totul este doar o poveste frumoasă. Indiferent de opiniile personale, vă doresc un Crăciun minunat și un 2019 mai bun și mai frumos decât anul care-i pe cale să se încheie. Sărbători Fericite și La Mulți Ani!

13 Replies to “La Steaua”

  1. ”eternitatea și timpul nostru se întâlnesc în punctele numite miracol.”. Frumos spus.

  2. Timpul si spatiul sunt iluzii ale perceptiei limitate a gândirii rational-obiective !

  3. Foarte interesantă comparația stelei cu GPS-ul!…
    Mitul nașterii Domnului e fermecător, dar dacă introducem în poveste elementul inteligenței extraterestre devine de-a dreptul incitant.

    Zile senine și ție, Aldus!

  4. …La început era…*SURSA ABSOLUTA*, *Lumina alb-stralucitoare, *, Energia Libera, Întelepciunea…

  5. @Vero

    Mersi de povestire, nu o știu, o s-o citesc!

    @renata

    Ar trebui să reiau lectura Bibliei. 🙂

    @Iosif

    Și zi Iosife, ce-ai făcut zilele ăstea?

    @Vladen

    Să fie!

  6. Exact ceea ce fac zi de zi.
    Calatoresc prin forma materiala, efemera, relativa, limitata, spatiu-timp, IUBIND VIATA, multumit si fericit, luptând cu mine însumi prin CU VÂNT, evoluând prin *HAR* spre Absolutul magic, infinit… 🙂

  7. În cazul ăsta, îți doresc să ajungi cât mai repede la mirifica ta destinație spirituală. Pentru ca după aceea să te mai poți ocupa și de lucruri lumești.

  8. Merci, draga Aldus ! Pai, din 12.12.2012, eu am cam încheiat socotelile cu cele lumesti, întelegând ca de atunci s-a sfârsit cu aceasta lume, nu ?! 🙂 Oricum eu, m-am cam plictisit de rutina cotidiana al acestui sistem cu circuit închis, zidit din “caramizi” de argila, (materie moarta) rupând “lanturile”ADN-ului Legii vechi, al “epocii primitive” involuate, ale perceptiei celor cinci simturi primare, evadând din cercul vicios, al realitatii obiective a relativismului obscur, incert, imprevizibil, efemer, virtual, în care “elitele” sistemului mondial, tin omenirea închisa de milenii, privind-o, urmarind-o si controlând-o cu “ochiul magic” din vârful pi-ra-mi-dei Egiptului antic, te-le-ghidând-o înspre o falsa perceptie, imitatie illuzorie a REALITATII ADEVRATE, ABSOLUTE, ATEMPORALE. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *