În noul serial Cosmos, Neil deGrasse Tyson vorbește printre altele de încălzirea globală – ca de o problemă acută a secolului nostru. Singura obiecție la dizertația lui e că mulți consideră încălzirea globală o marotă.1Aș vrea să scriu mit, dar nu-mi place termenul, din motive pe care le voi elucida, eventual, într-un articol viitor. De fapt, din ce-am înțeles tema e viu controversată în anumite cercuri de cunoscători. Care ar fi șpilul? Poate afluxul de bani în anumite direcții, cum ar fi liniile de automobilele electrice în general, sau diverse taxe pe poluare și reguli impuse producătorilor de mașini. Personal n-am studiat chestiunea, așa că încă nu știu ce să zic.
Pe de o parte mă gândesc că echilibrul naturii nu-i atât de fragil încât să-l putem afecta în mod serios prin simple emisii de dioxid de carbon, natura având la dispoziție mijloace de auto-reglare ce depășesc puterea noastră distructivă. Așadar, gândul că suntem în măsură să stricăm acest echilibru ar putea fi o aroganță din partea noastră. Pe de altă parte, e cât se poate de adevărat că am reușit să facem o gaură de tătă frumusețea în stratul de ozon, cu experimentele noastre nucleare. Și mai e ceva. Din câte rețin, iernile copilăriei erau pline de zăpadă. Și nu un strat de nea până la genunchiul broaștei, ci zăpadă în toată regula, în care îți băgai picioarele – la propriu. Mai nou însă, rar prinzi zăpadă până de Crăciun, lucru pe care de altfel cred că l-ați remarcat și voi. Ori asta înseamnă că fie nu mai cad precipitații, ceea ce implică modificări climatice – cel puțin în România, fie precipitațiile cad sub formă lichidă, ceea ce implică temperaturi mai ridicate ca în trecut.
Care să fie, în cele din urmă, adevărul? Trecem prin anumite transformări climatice (și dacă da, sunt ele universale, ori vorbim de un dinamism al climei în diferite regiuni ale globului, dar care tot timpul are să zic așa o sumă constantă?), sau am ajuns eu la vârsta la care „pe vremea mea…”?
Indiferent de răspuns, astăzi a nins. Timid, fulguit, la graniță cu lapovița, dar a nins. Iar seara, când m-am întors în oraș, străzile necirculate arătau cam așa:
Sper că cu asta s-a spart gheața pe anul în curs. 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=o2uvtl-1V70
Salutare stimabile,
Eu cred ca este un fenomen real, incalzirea globala. Sau daca vrei tu, schimbarea climaterica, din care face parte si incalzirea globala. Nu stiu contextul dinamicii climei de la ultima glaciatiune, de exemplu, dar uite, ca tot ziceai de “metode de reglare”, iti ofera planeta o glaciatiune si se regleaza de la sine. Sunt sigur ca ai vazut “The day after tomorrow”, unde explica – pe langa doza de fictiune – si care ar putea fi factorii declansatori ai unei schimbari climatice drastice.
Sunt multe lucruri masurabile in ziua de azi, pe unele le-ai enumerat si tu. Nu stiu daca toate sunt legate strict de incalzirea globala, dar cu siguranta sunt cauzate – sau major influentate – de noi, oamenii.
Pe de altă parte, s-ar putea să existe diverse cicluri ce n-au nicio legătură cu oamenii. Sau diverse accidente – era glaciară de pe vremea dinozaurilor a fost cauzată, parcă, de un asteroid. Totuși, pe mine mă interesează ceva mai concret, dacă și voi ați remarcat diferențe față de iernile și eventual verile copilăriei.