Fargo (2014), sezonul 1

Nu mi-e clar de ce unii încadrează Fargo la genul comedie neagră. Nu este, în pofida faptului că forșpanul ni-l prezintă ca pe o comedie. Este o dramă enigmatică, dozată pe alocuri cu suspans și infuzată cu unele elemente fantastice, dacă nu chiar mistice. Din fericire! – deoarece faptul că e dramă îi permite să atingă adâncimi mult mai mari decât dacă ar fi fost comedie. Serialul începe cu o mașină ce iese în partea dreaptă a carosabilului, în urma ciocnirii violente cu o căprioară, într-o noapte pustie de iarnă, la marginea unui oraș din Minnesota. Din portbagajul mașinii sare un tip aproape dezbrăcat, care începe să alerge prin zăpadă, în timp ce șoferul, lovit la frunte, iese din automobil și contemplă căprioara ce i-a tăiat drumul.1Ca avertisment, rândurile ce urmează conțin câteva spoilere.

Fargo (2014)

A doua zi îl regăsim la spitalul din localitate, unde se întâlnește cu Lester Nygaard2Interpretat de Martin Freeman, pe care îl știm din rolul lui Bilbo din seria The Hobbit., un tip neînsemnat cu un job mărunt la o firmă de asigurări și cu o nevastă cicălitoare, având un deficit de încredere în sine, genul de om care în școală fusese ciuca batjocurii colegilor, iar între cei doi are loc un pact sau un schimb metafizic: Lester îi oferă străinului doza lui de suc (după ce acesta i-o cere!3Aluzie la faptul că binele trebuie invocat și căutat activ, în timp ce răul se auto-invită în viața ta. De exemplu, universul este entropic, așa că dacă rămâi nemișcat vei fi antrenat spre dezintegrare, în timp ce pentru a-ți păstra coeziunea trebuie să investești o anumită energie. Sau, dacă ești pasiv, politicienii vor căuta să te manipuleze, în timp ce pentru a avea niște lideri competenți și onești va trebui să faci un efort de informare. Etc.), iar o parte din personalitatea străinului se transferă asupra lui Lester. Schimbul este foarte subtil și ia forma exterioară a unei glume proaste: străinul, pe nume Lorne Malvo, se oferă să-l omoare pe cel care l-a băgat pe Lester în spital, dacă Lester e de acord. I se cere un da sau un nu, moment în care asistenta îl cheamă pe Lester în salon, iar acesta nu are puterea unui răspuns ferm (și implicit a unui nu)4De unde rezultă că interior a fost sedus de perspectiva răzbunării și deci că o parte din el a pactizat cu propunerea ce i s-a făcut. Asta și explică derularea ulterioară a evenimentelor.. Un mic moment de ezitare sau de slăbiciune morală îi va schimba cursul destinului în mod radical, transformându-l, din anonimul timorat care era până atunci, într-un bărbat încrezător, împlinit și de succes, pe care șansa pare să-l fi luat în brațe. Dar prețul pe care-l va avea de plătit pentru asta va fi mult mai mare decât o simplă doză de suc.

Fargo se privește cu inima strânsă și pumnii încleștați. Piesa lui de rezistență o constituie Lorne Malvo: un individ misterios, înconjurat de o aură malefică, care-i poate influența pe cei din jur și care poate aduce peste un oraș până atunci liniștit o puzderie de crime și atrocități. Deși foarte bine scris, poate că personajul lui n-ar fi fost același fără interpretarea de excepție a lui Billy Bob Thornton, premiată cu Globul de aur și nominalizată la Emmy. Malvo este un ucigaș plătit. Urmărind însă modul cum operează (de exemplu faptul că își târăște victimele din biroul lor, în plină zi, fără să-i pese absolut deloc de martori sau de poliție) ajungi să te întrebi: cum este posibil? Cum este posibil să scape neprins, cum este posibil să aibă influența pe care o are, cum este posibil ca nimeni să nu reacționeze? Parte din răspuns este că Malvo e înzestrat nu numai cu un sânge rece și cu o inteligență diabolică, ci și cu niște abilități care par să-l facă de neînvins. Pe de altă parte, iar aici e un punct cheie, succesul lui se explică prin nepăsarea oamenilor față de relele din jur. Ceilalți văd, dar aleg să se uite în altă parte, pentru că e mai confortabil așa.

La scurt timp după faza din spital, Malvo și Lester se reîntâlnesc, acasă la cel din urmă. Înainte ca acolo să sosează ajutorul de șerif – o tipă pe nume Molly5Jucată superb de Allison Tolman; de altfel, jocul excelent al actorilor pare mai degrabă o regulă decât o excepție în acest serial. -, Malvo dispare în mod inexplicabil. Cum episodul următor îl vedem conducând mașina lui Lester într-un oraș învecinat, am început să mă întreb dacă nu cumva cei doi sunt personalități distincte ale unui același Lester schizofrenic. Fără să explice totul în amănunt, forța serialului derivă din modul în care își selectează piesele ce ajung să formeze tabloul principal. Care este, ziceam, presărat cu elemente de mister și chiar fantastice. De exemplu, Malvo pare capabil să profeseze orice meserie, având cunoștințe vaste din foarte multe domenii, și știe o serie de detalii din viața unor interlocutori pe care atunci îi vede prima dată. Mai poate prezice uneori viitorul și pare capabil să controleze norocul adversarilor lui.

Într-o zi ca oricare alta din orașul Fargo, Dakota de Nord, în timp ce doi agenți FBI ocupați cu supravegherea unui cartel de crimă organizată purtau în mașina lor următoarea conversație:

– Au făcut un experiment odată. Oamenii de știință au luat două pahare cu apă. Apoi au început să-l blesteme pe unul, să-i arunce tot felul de invective…
– Inventezi asta!
– Jur că nu inventez! Să strige la unul dintre pahare. Apoi să șoptească cuvinte duioase către celălalt…
– Ok.
– Într-o săptămână…
– Gata, oprește-te!
– Nu, serios! Într-o singură săptămână…6Ați auzit de Masaru Emoto? Dacă nu, probabil copiii voștri vor auzi, nepoții în mod cert.

un individ înarmat trece pe lângă ei și intră în clădirea de alături. Încep să se audă zgomote și focuri de armă, iar la un moment dat cineva strigă: „Stai, rahatule!”, după care auzim un declic în gol, ca și când arma i s-ar fi blocat, și e împușcat. Spre finalul sezonului, Malvo dă nas în nas cu Lester, care îi strică socotelile, așa că se decide să-l omoare. Doar că acum „discipolul” e mai descurcăreț decât era la prima întâlnire, grație influenței pe care a exercitat-o asupra lui același Malvo, așa că acesta va avea mai mult de furcă cu el. La un moment dat, Lester chiar reușește să-l prindă pe Malvo într-o capcană de animale, după care trage asupra lui. Malvo se ferește la primul foc și apoi – din nou! – auzim acel declic și vedem cu arma lui Lester i se blochează, ca și când norocul l-ar fi părăsit. Un indiciu despre identitatea și natura lui Malvo primim în penultimul episod, când acesta îi spune ospătarului care l-a servit cu o plăcintă că ceva la fel de bun n-a mâncat de la Grădina Edenului, dar el poate fi privit și ca o personificare generală a răului din lume.

Va fi învins la sfârșit de către doi polițiști simpli, sufletiști și onești, care aleg să se implice, deși puteau să stea liniștiți deoparte, fără să riște nimic, ca toți restul. La înfrângerea lui își aduc aportul și câteva animale: căprioara care îi iese în cale la început și care îl determină să facă un popas în acel oraș, popas ce va avea ca rezultat toate evenimentele descrise în film, și un lup ce-și face apariția de cel puțin două ori, ultima dată chiar la sfârșit, lângă cabana în care Malvo se refugiase, dându-l astfel de gol. Animalele sunt, de regulă, un simbol al inocenței și purității. Și iată, deci, rețeta: pentru a stopa proliferarea răului de lângă tine trebuie să nu închizi ochii, să-ți pese și să te implici, în mod dezinteresat și cu o inimă curată7Serialul este desigur mai complex. V-ați gândit, de pildă, la semnificația numelor celor doi ucigași care încearcă să-l omoare pe Malvo: Mr. Numbers (Domul Numere) și Mr. Wrench (Domnul Cheie)? Ar putea simboliza ideea că răul nu poate fi învins de niște instrumente fără suflet.. Da, Fargo este în esență o metaforă sau un basm, dar spus pe limba adulților.

Însă nu numai ideea de la baza lui este frumoasă. Coloana sonoră superbă, jocul impecabil al majorității dacă nu tuturor actorilor, ritmul excelent, suspansul și misterul care însoțesc derularea acțiunii fac din vizionarea lui Fargo o experiență artistică. Primul sezon se încheie cu celălalt personaj negativ rămas care, în încercarea de a scăpa de poliție, este înghițit efectiv de pământ, lucrurile reintrând apoi în matca lor firească. Motivul pământului care îl înghite pe anti-erou este preluat, probabil, tot din folclor. În interpretarea lui Radu Iliescu:

În multe dintre povești, personajul negativ feminin este pedepsit de fiecare dată în același fel: prin legarea de coada unui armăsar, în unele versiuni împreună cu un sac de nuci, și măcinarea de copitele animalului înnebunit, pradă galopului atavic. Aplicată cu mult înainte de nașterea istoriei, în vremurile când oamenii aparțineau mai mult spațiului decât timpului, simbolistica pedepsei e derutantă. Ca două maiuri, copitele calului dizolvă Răul, sparg tumefacția şi împrăștie substanța coagulată înapoi în lume. Unde cade nuca, pică bucățica, oasele se fac dealuri, ochii se fac izvoare, carnea se face văi. Talpa iadului se întoarce în matca lumii, armonia se restabilește, contrariile sunt resorbite. Pe-o câmpie netulburată de oameni, un cal galopează slobod, fără gânduri.

Plin de substanță și cu o execuție de excepție, Fargo este, cel puțin în primul lui sezon, o lecție de cinematografie pentru orice regizor care aspiră la producerea unei capodopere. Sper ca și sezoanele următoare să fie la fel de bune.

4 Replies to “Fargo (2014), sezonul 1”

  1. […] Ce ar mai fi de zis despre The Dark Night? Heath Ledger într-o interpretare de excepție a Jokerului, spun aceiași fani abonați. A intrat atât de bine în pielea personajului încât și-a pictat singur fața, ca un psihopat, dar n-a apucat să se bucure de claia de premii primite ulterior, deoarece la scurt timp după filmări a murit. Păi poate că și-a intrat prea bine în rol, aș zice eu, și deja îmi imaginez următorul dialog filozofic între cei doi agenți FBI din Fargo: […]

  2. Mă bucur foarte mult că ți-a plăcut.
    Următorul sezon nu se ridică la nivelul primului, părerea mea, însă merită și acesta urmărit, e foarte bun, dar nu capodoperă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *