Aflu de pe blogul Renatei de faptul că un exercițiu aviatic de la Frătăuţii Vechi, Suceava, a eșuat în mod tragic: cele două avioane care zburau „în oglindă” și-au pierdut viața, în timp ce piloții lor au suferit avarii masive, unul fiind în daună totală iar celălalt – încă nu se știe. Lucru din care se pot trage mai multe concluzii. Prima, că eu iau pulsul evenimentelor tardiv, de pe bloguri, nu mai constituie o noutate, dar nu strică să repet, cu ocazia asta, că știrile, chiar și cele interesante, sunt perisabile. Cine-și va mai aminti, peste trei ani, de clipul următor?
Dar faptul că expiră repede nu înseamnă că nu le putem comenta. Iar observația mea este că lumea uită că e vorba de un exercițiu atunci când acesta produce victime. Ce a avut loc sâmbătă la Frătăuţii Vechi? Unii vor răspunde: un tragic accident. Alții, o fatalitate. Eu prefer varianta unui exercițiu aviatic cu rezultate slabe. Sau aerian, că trebuie să fii puțin aerian ca să-l întreprinzi. Dar vai, cum de reduci totul la un simplu exercițiu? Cum de ratezi dimensiunea vieților pierdute, care-l face mult mai mult decât un banal exercițiu? Păi n-o ratez. Doar că, în opinia mea, accident e ăla în care te urci în mașină să ajungi de la Iași la Timișoara și pe drum cineva dă peste tine și te răstoarnă. Ori nu e cazul aici. De ce s-au urcat cei doi piloți în aer? Nu pentru că aveau treabă, ci pentru că voiau să demonstreze, nouă sau lor, cât sunt ei de meseriași, făcând acrobații pe cer. Și mnoa, ziceți că au demonstrat?
Încă-i neclar ce vreau să spun? Un avion e un aparat scump. Nu se vinde la fiecare colț de stradă. Nu și-l permite oricine. Întreținerea lui costă. Piloții costă. Școlarizarea lor costă. Riscurile în cazul unei defecțiuni sunt mari, că pici de la zeci sau sute de metri, nu de la nivelul carosabilului. Și atunci, de ce te-ai apuca să faci acrobații aeriene, numai pentru a demonstra cât ești tu de bun? Și de ce ai crește exponențial riscurile deja însemnate, zburând la o așa de mică distanță de avionul pereche? Probabil niciunul dintre noi nu va (mai) trăi pe pielea lui un alt război. Și chiar în caz de război, care e probabilitatea să zbori la o așa distanță de un alt avion? Și atunci, de ce? Așa că înainte de a vorbi de tragedia umană produsă, nu uitați că scopul pentru care s-au ridicat în aer cele două avioane l-au constituit acrobațiile.
La care, din punctul meu de vedere, ar trebui să renunțăm.
Cum de ce? Fiindca-i misto sentimentul ala pe care-l simti cand faci ceva periculos. Fiindca dupa ce l-ai trait o data mai vrei sa-l retraiesti. Plus senzatia aia de victorie de dupa. Nimeni nu se antreneaza doar pentru un scop trivial de genul mai buna dexteritate. Vrei sa-ti testezi limitele, vrei sa vezi pana unde poti sau crapi. Riscul te face sa simti sa traiesti.
Baietii aia si sa stie cum au sfarsit ar mai face-o o data. Fiindca dupa ce gusti adrenalina (indiferent de sport sau meserie), nu te poti lasa de ea. Dar asta n-ai cum sa intelegi rational daca n-ai simtit-o pe pielea ta.
Ceea ce tu numești scop trivial (dexteritate) ar fi, în opinia mea, singura motivare validă a unui antrenament. Dar asta ar exclude acrobațiile riscante. Senzații mișto poți obține și făcând lucruri lipsite de pericol. Sau, dacă vrei s-o iei așa, dedarea la chestii riscante pentru a simți că trăiești din plin denotă prostie. Mergând pe firul tău logic, cu cât e mai riscant, cu atât îți creează senzații mai tari și deci te face să vrei și mai mult? Mergând până unde, până la gradul de risc de 50%, în care dacă nu mori la antrenamentul de azi, o faci la următorul? Asta ca să ducem puțin lucrurile la extrem. Cred că observi și tu că de undeva pe linia asta începem să vorbim de prostie. Cam direct proporțională cu gradul de risc, aș zice eu.
Și dacă totuși vrei să te joci cu viața ta, fă-o fără a periclita viețile altora.
Aldus…chiar fara cusur rationamentul dumitale astfel incat , achiesez la el : ” din punctul meu de vedere, ar trebui să renunțăm. “
@Vladimir ” Baietii aia si sa stie cum au sfarsit ar mai face-o o data. Fiindca dupa ce gusti adrenalina (indiferent de sport sau meserie), nu te poti lasa de ea. Dar asta n-ai cum sa intelegi rational daca n-ai simtit-o pe pielea ta.” Eu daca simt nevoie de adrenalina , ai spun nevestii ca nu-i dau banii din pensia pe luna in curs . ” Riscul te face sa simti sa traiesti. ” Aici te contrazic caci Gherman Stepanovici Titov ai declara lui Nikita Sergheevici Hrusciov la finalul zborului spatial cu Vostok : ” Riscul te face sa pretuiesti si mai mult viata ” . Evident ca , dupa aceasta declaratie a fost lasat la sol pe durata nedeterminata 😉 . ” Nimeni nu se antreneaza doar pentru un scop trivial de genul mai buna dexteritate. Vrei sa-ti testezi limitele, vrei sa vezi pana unde poti sau crapi.” Pai si-atunci nu-i mai bun un TT cu glontzul aferent pe teava ???? Respect rusule !!!
Cu argumentatia de mai sus sunt de acord 90% din femeile de pe Terra. Limita dintre curaj si prostie e foarte subiectiva si ce poate parea unora curaj, altora li se pare prostie si invers. Tu esti evident un tip foarte intelectual caruia riscurile gratuite nu i se par interesante. Dar nu-s toti ca tine si genul alora care fac cascadorii cu avioanele ar avea impresia ca traiesc in iad daca ar trebui sa-si traiasca viata “safe” ca tine. De aia am zis ca daca nu esti genul n-ai cum intelege. Dorinta de adrenalina e ca aia de alcool sau tigari.
Eu unul ii inteleg perfect pe aia, nu-i consider prosti si imi pare rau de ei ca au murit. E din ce in ce mai rar in ziua de azi cand majoritatea sunt sedentari si påreragii internautici sa mai gasesti pe unii care fac ceva. Si e o pierdere cand se duc.
@Vladimir “Cu argumentatia de mai sus sunt de acord 90% din femeile de pe Terra. ” Omule , nu doar femeile si crede-ma ca stiu ce spun ! ” Limita dintre curaj si prostie e foarte subiectiva si ce poate parea unora curaj, altora li se pare prostie si invers. ” Curajul nu insemneaza sa-ti pui viatza in mod gratuit in pericol ci inseamna sa-ti calculezi cat mai rapid si precis sansele iar daca exista si doar 1% posibilitatea s-o dai in bara…atunci o lasi dracului de shmecherie . De fapt , curaj insemneaza nu doar s a nu-ti pui viata in pericol ci sa si eviti orice situatie care-ar putea face asta . Barbatii { nu stiu daca ai fost atent dar , de regula barbatii sant cei ce-si cauta moartea } asi doresc astfel d e incercari mortale cu atata ardoare incat ai senzatia ca ” aia ” nu stie d e unde sau cand sa-i ia in caz ca are vreo nevoie ceva . Asta-i face cumva mai barbati decat sant ? Aveati voi un tip numit Alecsandr Sergheevici Pushkin care , n-a avut de lucru si l-a provocat la duel pe unul dintre cei mai buni tintasi ce isi faceau veacul prin regimentele moscovite . Rezultatul : doar unul a ramas in picioare si-a povestit ulterior intamplarea . Pushkin este iubit azi in Rusia pentru versurile sale insa, este blamat pentru prostia sa . De fapt istoria voastra este plina de astfel de exemple iar aia care plecau impotriva tancurilor si-a mitralierelor germane avand unul pusca iar altul munitia….aia chiar , pentru mine cel putin , dovedeau si calcul nu doar dorinta de se dovedii barbati . Respect rusule !
@Vladimir ” Tu esti evident un tip foarte intelectual caruia riscurile gratuite nu i se par interesante.” Nu-s intelectual sunt doar un fost subinginer constructor actualmente pensionar insa , ai dreptate , toata viata am fost impotriva riscurilor gratuite sau nu !
Aldus ” Probabil niciunul dintre noi nu va (mai) trăi pe pielea lui un alt război. ” Sa te-auda Dumnezeu onorabile insa…nu zice hop caci , inca n-ai sarit groapa !!!! Cam asa gandeau si amaratii aia d e ucrainieni pana mai zilele trecute ….
@ Vladimir Acum mi-am adus aminte : “Dorinta de adrenalina e ca aia de alcool sau tigari.” Iarta-ma insa….GRESESTI !!!
Stai asa Marian, ca comentariul meu era la @aldus, nu-l vazusem pe al tau cand am postat, era raspuns pentru al lui ala cu prostia, pe al tau abia acum l-am vazut. De el ziceam ca e profund intelectual 😀
Revin cand am mai mult timp 🙂
@Vladimir Bine bai rusnacule >:( si ce , crapa fierea-n tine daca o lasai asa ? Ma simteam si eu….ca facand parte dintre intelectuali , ce-ti cadea dumitale greu la stomac asta ???? >:( 😀 😀 😀 😀 Banuiesc ca te-ai prins pana acum c-am glumit caci esti , ca orice rus , inzestrat cu simtul umorului . Insa…ce bine m-am simtit pe moment…..
Aldus, jumătate din mine îți dă dreptate. Jumătatea conștientă că nu știe să meargă pe bicicletă. 🙂
Băi, mie, orice demonstrații compulsiv-sportive, pe apă, pe cer, pe piscuri muntoase, pe șosele, mi se par niște strigăte de revoltă împotriva situației că nu m-am născut să fiu CINEVA, DAR GĂSESC SOLUȚII SĂ REPAR ASTA. Copilării!
Dar jumătatea cealaltă, aia care și-ar fi dorit să învețe mersul pe două roți, îi admiră pe acești nebuni.
bey amărăşteanule!
poi dacaă etalonul inteligenţei iaşte nen’tu @marian, iar sursa de informaţie e madame fostăremuneratădădom’profesor- aka A3 …
go for it şi s auzim de bine!
@Vladen
Dacă ești iubitor de senzații tari, fă-o pe riscul și banii tăi. De exemplu, sari cu parașuta sau fă bungee jumping, dar nu pilota avioane de zeci de mii de dolari. Sau erau avioanele lor? Apoi, nu pune în pericol viețile altora. Dacă distanța dintre ei ar fi fost mai mare, doar unul s-ar fi accidentat.
Articolul meu ia în vizor și toate paradele sau exercițiile pe care le organizează armatele și ministerele diverselor țări și care, în opinia mea, consumă degeaba combustibil.
@Renata
De acord. A te da în spectacol nu e curaj ci bravadă. Viața îți oferă suficiente teste sau conjuncturi care să-ți trezească curajul și să te formeze ca om.
Legat de bicicletă, nu-i greu. Eu am primit una anul trecut. Cel mai important când înveți să te dai pe ea e să știi folosi frâna, adică să nu te blochezi, și să nu-ți fie frică să pedalezi – la început e mai ușor să-ți ții echilibrul dacă mergi mai repede. Eu aș zice să încerci, că învățatul e chestie de antrenament de două-trei zile iar apoi devine foarte mișto. Dar poate nu direct pe șoselele capitalei în prima lună. 🙂
Pai imi inchipui ca n-a fost decizia alora sa se urce fix in avioanele alea si fix in ziua aia si n-au organizat ei festivalul sau ce o fi fost ala. Deci cineva le-a dat avioanele, asta daca nu or fi fost ale lor. Asisderea imi inchipui ca ce figuri faceau pe acolo au fost stabilite in prealabil nu au decis pe loc.
Altfel explicatia Renatei cum ca e dorinta de a fi bagat in seama, in opinia mea se aplica unui numar mic de tipi care cauta senzatii tari. O faci ca-ti place tie in primul rand. Sunt foarte multi tipi care sunt cineva de la nastere sau au ajuns cineva si care practica sporturi extreme pentru senzatii si fiindca le place nu pentru public sau bani. Sigur ca-s si tipi care devin profesionisti, ca daca pot face un ban, de ce nu. Dar astia nu-s grosul, din contra. Din contra, fiindca in general trebuie sa ai o situatie materiala relativ buna ca sa-ti permiti echipamentele pentru sporturi extreme. Un echipament bun de catarari sau snowboard poate trece usor de 10-15k, asta ca sa nu zic de biciclete, motociclete, etc. Nu esti baiat sarac si speri ca te lanseaza asa ceva. In general esti bogat si te distrezi asa. Daca ai si succes e cireasa de pe tort.
Iar chestia ca nu-i curaj e prostie, cum am zis, tine de unde tragi linia si ce vrei de la viata. Eu unul nu tin sa traiesc mult, insa vreau sa experimentez cat mai multe pana mor. Ce-i drept o fac pe banii mei. Iar daca si-o ia si altcineva colateral… pai nah pe acolo pe unde as putea cauza vreun accident sunt doar altii ca mine. Si ei ca si mine stiu in ce se baga. Deci ghinionul lor. Acum nu neg ca oi fi prost, dar cum zice idolul lui iosif: fericiti cei saraci cu duhul :))))
@marian Hehehe, noi avem si experienta practica, nu ne mai incadram la “profund”. Altfel stai linistit ca nu ma supar de fel usor, ar fi si greu ca nu-s multe sa le iau in serios (trasatura nationala cum bine ai subliniat)
@marian Zi-mi sincer, dar sincer, tu chiar n-ai facut nicioadata in mod regulat o chestie periculoasa doar fiindca iti placea senzatia? 😀 Macar cand erai june :). Ca din cum scrii tare m-as mira sa nu fi avut si tu ceva treburi extreme la activ.
@Vladimir Ba da , am facut o chestie periculoasa { in mod regulat singura chestie facuta a fost…masturbarea 😉 } , atunci cand am refuzat sa fiu inregimentat in UTC – corespondentul comsomolului de la voi – iar asta mi-a daunat toata viatza na delo { nu mai am tastatura cu caractere slave din pacate } dar insemneaza… LA DOSAR . Am avut pe cand aveam vreo 19 ani o motocicleta IJ insa daca-mi dadea prin cap sa fac oarece cascadorii cu ea , ma lua dracu instantaneu si asta pana sa ma ia militzionerii ! Sporturile d e contact lupte clasice si libere + judo sau placerea de-a face alpinism in Bucegi astea-s doar hobby deci nu s e pune . La niciunul dintre acestea nu te poti gandii sa le practici fara sa gandesti mai inainte matematic , fiecare miscare altminteri….Te deranjez chelovece c-o intrebare : care-i treaba cu organizatia aia de unde-ti duci matale tariul BARNEVERNET sau cum ma-sa ai zice , caci vad ca , presa norvegiana nu transpira absolut deloc in aceasta privinta . Astia de la BBC mai misca cate ceva in urma plangerilor din cam toata lumea insa altceva nema . Adica , trebuie s a inteleg ca acolo , toata lumea-i fericita iar presa publica doar temperaturile apei refulate de gheizere ? Ca s a nu-i mai deranjezi sufrageria lui Aldus , poti face trebusoara asta la matale pe blog nu ma deranjeaza o ” vizita ” in bucataria dumitale din Norvegia . Respectuoase salutari rusule !
Eu nu scriu chestii serioase pe blog, e un blog cat se poate de neserios. Treaba cu barnevernet este umflata de stiristi. E doar protectia copilului care insa isi face si treaba. In Norvegia sunt reguli stricte despre cum sa-ti cresti copilul, de la cat spatiu minim are nevoie pana la ce libertati are. Daca le incalci si se afla, risti sa ti se dea peste mana, daca ce faci are potential mare sa raneasca fizic sau psihic copilul atunci ti-l si pot lua pe durata anchetei si eventual si dupa daca te gasesc vinovat. Atat tot. Doar ca copilul are mai multe drepturi in scandinavia decat in restul lumii si ii sunt si aparate.
Nimeni care-si creste normal plodul n-are vreo ingrijorare ca l-ar putea pierde. Scandinavii au de regula 3-4 copii, ii cresc misto si n-au probleme. Problemele apar cand vin natiile in curs de dezvoltare si nu se pot adapta la noile standarde. Gen pleznesc plodul sa manance tot sau isi lasa plozii sa racneasca singuri pe afara dupa ora nu stiu care. Eh, atunci, de ii afla, se iau masuri. Ideea e simpla: vrei si ti se pare necesar sa-ti pleznesti plodul? Nu veni in Norvegia. Mie regulile lor mi se par de un bun simt elementar si cine nu le poate respecta poate trebuia sa gandeasca de doua ori inainte de a face plod. Stii cum e? Atati se vaita ca pentru condus masina dar examen dar pentru crescut plozi, nu. Ei, voila, aici poti pierde carnetul de parenting daca treci pe rosu.
@Vladimir Multumesc prea plecat pentru …informati generale ! Deci , daca dumneata si sotia dumitale , veti avea un plod peste cateva luni si , careva din zona al va auzii plangand la o ora anume , si care ai deranjaza aluia auzul , este suficient sa-i sune pe aia de la Barnevernet si , in cateva ceasuri va lasa sportivi ! Nu va place …NU VENITI IN NORVEGIA ! Am inteles corect ? O alta intrebare : chestia asta se aplica doar in cazul ” natiilor in curs de dezvoltare ” ? Spasibo….respectuoase rusule !!!
Se aplica oricui ii incalca drepturile plodului. De regula insa sunt aia amintiti mai sus fiindca in alea dezvoltate a disparut teoria cu bataia rupta din rai sau ea ca instrument educativ de mai multe geneatii, asa ca le vine mai usor sa aplice.
Nu, evident ca nu-ti ia nimeni plodul daca plange la 2 noaptea in casa lui si tu il bagi in seama. Dar ti l-ar lua probabil daca ar fi lasat singur pe afara la ore tarzii si e prea june. Tipii nu-s absurzi, regulile sunt de bun simt, cum ziceam.
Gargara in jurul lor e facuta de presari pe seama unor parinti cam oligofreni. Am o gramada de prieteni cu copii in norvegia si crede-ma ca nimeni nu se gandeste macar o clipa la barnevernet. Daca esti normal la cap si ai grija de copil cum trebuie, n-ai de ce sa te temi.
Informatii mai specifice n-am cum da ca nu am interactionat personal cu ei. Pot sa-ti zic de ce reguli de parenting minimal au, verisoara-mea are 5 copii aici.
Si da, daca cineva considera ca nu poate respecta regulile de crescut copilul locale nu trebuie sa vina in Norvegia sau Scandinavia, se poate duce in alta parte ca doar nu-i obligatoriu sa-ti cresti copiii in Norvegia :). Si asta se aplica la orice regula, nu doar crescutul plozilor. Cand te muti undeva trebuie sa vezi daca regulile locului iti sunt pe plac sau macar compatibile. Daca nu-s, nu te muti. Ca doar n-o sa-si schimbe tara adoptiva regulile dupa placul tau.
Ba uite ca mi-am amintit, am interactionat cu ei, in sensul ca am sunat sa reclam de 2 ori. Dar au luat la cunostiinta si asta a fost tot. Iar cucoana de la telefon a fost politicoasa :)).
Marian, lumea reala nu functioneaza asa. Ca cine stie, poate maine poate te calca avionul pe trecerea de pietoni. Ce faci, nu mai iesi din casa ca exista riscul sa dai coltul(>1%)?Si cum mai ajungi matale la doctor, ca e cam departe si statisticile zic ca sunt riscuri indiferent ce mijloc de transport ai alege?
Rusul puncta bine: unii au o toleranta marita la risc. Si de aceea le zice “curajosi”. Haide sa nu-i judecam cu masura noastra, caci probabil nu mai aveam multe lucruri astazi(inclusiv avionul) daca niste “nebuni” nu-si asumau oarece riscuri umpic cam mari pentru gusturile noastre.
@Vladimir
„Bătaia-i ruptă din rai” e o zicală din popor, care, ca orice zicală din popor, are înțelepciunea ei. Uneori este necesar ca educația să implice și puțină duritate pentru a fi eficientă. Eu îi mulțumesc mamei pentru că mi-a dat peste mână când eram mic și m-a prins că am furat nu-știu-ce. M-a durut pe moment, dar de atunci n-am mai furat. Dacă la vârsta aia mi-ar fi explicat frumos, n-aș fi înțeles.
A nu ridica niciodată mâna asupra copilului tău, indiferent de circumstanță, este extrema opusă violenței în familie. Și, care orice extremă, n-are nimic de bun simț în ea.
@DoarF
Nu știu dacă curajul înseamnă o mai mare toleranță la risc. În orice caz, eu nu așa l-aș defini.
Aldus, curajul de-a zbura bară la bară cu colegul tău e nevoie de adrenalină și de spectacol, când e pe bani. Adevăratul curaj e să-ți asumi riscul vieții tale, în marja salariului lunar, pilotând un elicopter poziționat sub limita de siguranță, în apropierea unei stânci, ca să ridici de-acolo un turist încă viu, căzut în prăpastie.
Asta e percepția mea. Curajoșii sunt oameni cu toleranță la risc, care-și consumă curajul pentru orice alt scop, cu excepția spectacolului.
Ceilalți curajoși, piloți de formula unu, motocicliști care rad autostrada cu 300 la oră sunt doar niște tipi cu adicții, cu nimic mai breji decât pneumologii care fumează două pachete de țigări pe zi.
renata, tu introduci o noua dimensiune: cum/la ce iti folosesti curajul. Care e o chestie diferita de ce sustinea Aldus si Marian. Toate activitatile umane au un risc asociat, mai mare sau mai mic. De exemplu, in farmacie, e posibil sa te arzi cu acizi cand manipulezi substantele. In medicina, sa te intepi cu un ac contaminat. In transporturi, sa ai un accident auto. Dar, cei suficient de “curajosi” sa le practice, nu se gandesc la materializarea riscului. Ca altfel ai sta cu carnetul de sofer in poseta, cum fac multe femei care nu au curajul sa se suie la volan. Respectivii piloti aveu suficiente ore de zbor si probabil facusera acea manevra de nenumarate ori astfel incat nici macar nu cred ca e vorba de adrenalina in acest caz ci de rutina. Evident, o rutina care a mers prost.
Renata, eu pot înțelege într-un fel argumentul lui Vladimir cu nevoia unui spirit rebel de a trăi „la limită”, dar pe fond îți dau dreptate. Situația e oarecum similară cu cea a culturiștilor care își pozează cu bicepși cât un picior de-al nostru. Și care cel mai probabil au niște probleme de insecuritate interioară.
Un spirit rebel e un om cu energie interioară foarte mare. Doar că în loc să practici sporturi extreme, o poți utiliza mai bine dând piept cu demonii din ființa ta sau, de exemplu, susținând o cauză în care crezi (sau salvând un om, ca medic, etc) chiar și atunci când tot sistemul e împotriva ta. Sporturile extreme constituie doar dovada faptului că omul în cauză încă n-a descoperit cum să-și pună la lucru într-un mod mai bun energia de care dispune. Așa că și-o dispersează în afară. Cel mai riscant sport e să te lupți cu tine însuți.
Iar demonstrațiile aeriene (deseori televizate și prezentate cu mare fast) sunt, în opinia mea, o utilizare prostească a avioanelor din dotare și a piloților lor. Și o cheltuială nejustificată de bani.
Pai de ce s-ar exclude una pe alta? De ce n-ar putea un medic foarte investit in meserie sa faca si sport extrem? Nu de alta dar seful nevesti-mii, om casatorit cu 3 copii (din care unul deja adolescent), tip foarte dedicat meseriei (e pediatru endocrinolog), practica sport extrem (face snowkitting prin Finse). Ba isi invata si copiii.
Nu toti traim dupa aceleasi tipare. Existenta aia calduta, lipsita de pericole, de intelectual potolit, nu e singura cheie spre succesul in viata (poate doar spre viata lunga, desi nici aia nu e sigur). Intre altele eu ma indoiesc profund ca genul de om care investeste tot in meserie, sacrifica, lupta si rupe din el pentru ceea ce face, are hobbyuri potolite si cuminti. Eu n-am cunoscut asa combinatie pana acum, e nenaturala. Cine traieste la limita in meseria lui, o face si cu hobbyurile si cu toate celelalte aspecte ale vietii. Totul e la extrem. Tocmai de aia aia care-si dedica viata unei cauze au si vicii nasoale si isi si pun viata in pericol. Si nu neg ca o fi vreo forma de tacaneala, dar nu asta conteaza. Sa reduci asemenea oameni la hiperdemonstrativism mi se pare o viziune limitata. Ce-i drept denota multumirea propriei conditii si propriilor alegeri ceea ce e bine. Pe de alta parte zic inca o data: multi oameni obligati la existenta calduta si “inteleapta” si-ar pune streangul de gat. Si fara iei s-ar reduce totul la o societate “feminina” adica cu evolutie stabila si lenta, ceea ce e fantastic cand suntem multi si o ducem binisor, dar e tare nasol in caz de catastrofa. Progresul umanitatii nu s-a facut de la caldura vietii monotone si sigure.
Dar n-are rost sa continuam, suntem clar doua scoli de gandire diferite. Tot ce voiam spune e ca aia n-au fost prosti, n-au fost idioti, au apreciat doar alte lucruri in viata.
@Doar F Cu respect si bucurie va adresez cele mai sincere salutari si urari de bine ! ” Curajul nu insemneaza sa-ti pui viatza in mod gratuit in pericol ci inseamna sa-ti calculezi cat mai rapid si precis sansele iar daca exista si doar 1% posibilitatea s-o dai in bara…atunci o lasi dracului de shmecherie . ” In afara de ultima remarca , citatul nu-mi apartine . L-am pescuit pentru aceasta ocazie din adancul gandirii unui tip care , ma onora fie si daca-mi raspundea la salut : tipul se numea Szobi Cseh …RIP . In plus de asta , traiesc – ca si dumneavoastra …in lumea reala , de mult prea multi ani insa , asta nu m-a impiedicat vreodata sa ies pe strada sau sa fac escalade in muntii patriei . N-am dat dovada de curaj ci , doar de atentie . Cat despre chestia cu ” poate maine poate te calca avionul pe trecerea de pietoni. ” asta nu-i chiar o gluma mai ales ca , mai nu stiu cand , era snoava aluia care-a ajuns la Spitalul de Urgenta deoarece , aflandu-se pe trecerea pentru pietoni s-au uitat spre cer dupa un avion si-a cazut intr-un canal caruia ai fusese furat capacul . Are Vladimir o chestie pe blogul sau despre capacele de canal…Acelasi respect in continuare si…ma bucur sa va citesc comentariile , chiar si aici !
Aldus , tot esti matale priceput la chestii dintr-astea , fa-ti o pomana si pune si dumneata in dreptul comentariilor , REPLY sau…RASPUNDE , asa cum au si altii pe blogurile lor . In acest fel se pot evita confuziile si…sti precis cui te adresezi . Chiar mi-a parut rau ca , n-am putut rezista prea mult in categoria intelectualilor , categorie la care credeam ca ma trecuse rusul 😎 . Multumesc pentru efort omule !
@Vladimir
Sunt mai multe nuanțe. Cărei nevoi răspunde un astfel de exercițiu organizat de către Ministerul Apărării, cu mare fast? Că și pe ele le am în vizor. Cât despre rolul spiritului rebel în inovație, am scris aici. Unde, dacă nu mă înșel, tu aveai o altă opinie.
@Marian
Era, dar am scos-o intenționat, că nu-mi plăcea. 🙂 Eu zic că e mai clar așa. Iar asta cu intelectualul, dacă a scris-o fix sub comentariul tău, înseamnă că o fi fost un semn. Adică universul a grăit prin el. 😀
@aldus Pai contextul era cu totul altul si problema foarte diferita, stimabile :D. Una e sa furi/trisezi (fie chiar si creativ), alta e sa fii nesabuit. Dar imi e clar ca tu esti extrem de subiectiv in opinii si vei sustine cu patos si pana-n panzele albe chestiile cu care-ti trezesc admiratia, care-s de fapt alea care corespund modului cum vrei (as zice cu disperare) sa fii tu perceput (i.e creativ, analitic, inovator, atipic, deosebit, excentric – toate la nivel intelectual). Asa ca n-are rost sa continuam dezbaterea, nu-ti pierde timpul cu lungile cearceafuri de argumentatie cum ca de fapt n-am dreptate si e fix vorba de acelasi lucru in cele doua articole.
Legat de subiect: pai stai asa, atunci lasa-i pe amaratii aia care au murit la datorie facand ce le place si ce li s-a spus sa faca si ia-te exclusiv de ministerele apararii. Altfel e ca si cum ai acuza o pustoaica care a iesit zburdand afara noaptea trimisa de tac-su’ dupa suc, ca a fost proasta si au violat-o unii.
Ce înseamnă a trișa? A încălca niște reguli. Care reguli pot să fie bune sau pot să fie simple convenții ce împiedică progresul. Succes în a demonstra că urmând calea bătătorită pe care ți-o trasează școala de azi devii geniu sau măcar inventator. Și că școala pune accent pe originalitate și pe inventivitate.
Nu mă interesează cum mă percepe lumea. Pe blog îmi susțin convingerile și opiniile. Acuma, firește că aceste convingeri reflectă modul în care gândesc, dar blogul nu e un exercițiu de imagine.
Nu e clar că mă refer și la paradele aeriene organizate de Minister?