Dumnezeu și creația

Scriam nu demult că sunt interesat să citesc Biblia, și am ajuns la concluzia că ar fi cazul să încep să-mi urmez interesele. Și cum pot începe, dacă nu cu începutul?

1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.

Primul verset al Genezei e atât de subtil, încât poți trece prin el ca geamantanul prin gară. De ce? În primul rând, din el aflăm că sunt mai multe ceruri. Și desigur că în acest context nu pot citit cerurile într-un sens propriu, că n-ar avea cum să fie mai multe. Așadar, este vorba de niște ceruri subtile sau planuri spirituale. Includ aici raiul și iadul, ca și un posibil purgatoriu, dar e interesant de notat că, în timp ce mulți dintre noi ne gândim la rai ca la un fel de poieniță mirifică sau grădină a Semiramidei, versetul sugerează că fața nevăzută a lumii ar fi de o bogăție mult mai mare decât partea materială. Un singur pământ, mai multe ceruri. Ca și cum pământul (sau lumea fizică) ar fi scufundat într-un fel de puț sau fund de lume. Iar deasupra lui ar exista o mulțime de ceruri. Cel puțin eu asta privesc cu ochii minții.

Desigur, se impun mai multe întrebări. Prima și cea mai mare dintre ele este: ce exista înainte de ceruri și pământ? Iar dacă ne gândim la Dumnezeu în sensul religios și filozofic al termenului, ca sursă și cauză primordială a creației1spre deosebire de, să zicem, o civilizație extraterestră gulliveriană care ne-ar fi creat într-un laborator, sau de un student la informatică ce ne-ar fi proiectat ca temă de casă, răspunsul logic este că nimic. De vreme ce Dumnezeu a creat cerurile și pământul, adică atât materia cât și lumile spirituale, rezultă că înainte de ele nu exista niciun fel de spațiu, fizic sau spiritual. Și nici cine să-l populeze, că n-avea unde. Gândiți-vă puțin la ipoteza asta: Dumnezeu era absolut singur, pentru că nu exista nimeni altcineva, el fiind creatorul tuturor ființelor, și era niciunde, pentru că nu exista niciun fel de lume, spațiu sau univers, el fiind creatorul tuturor lumilor ulterioare.

Că e o perspectivă interesantă nu cred că poate nimeni nega. Dar că ar putea fi mai mult decât o simplă născocire a unor păstori ce n-aveau altceva mai bun de făcut în timp ce-și duceau animalele la pășune decât să mediteze la eterate chestiuni metafizice, rezultă din analogia uimitoare ce se poate face cu teoria big bang-ului din fizica modernă. Unde, dacă ești și acolo atent să nu treci ca geamantanul prin gară – conform principiului că cei mai mulți oameni se împiedică mereu de adevăr dar apoi se ridică și merg mai departe, începi să te întrebi în ce se expansionează acel punct infinitezimal care a stat la originea universului cunoscut. Pentru că nu există alt spațiu în afara acelui punct, întregul univers cu tot ce înseamnă spațiu fiind condensat în el. Și, de asemenea, în ce se dilată universul nostru la ora actuală, de vreme ce nu poate exista nimic care să-l cuprindă și în care să se poată dilata. Că dacă ar exista, ar fi o formă de spațiu și deci parte a universului.

A doua întrebare care se impune este cum a făcut Dumnezeu totul. Aici evident că nu putem decât specula.2Ca și cum până acum am fi făcut altceva. 🙂 Dacă m-ați fi întrebat ieri, v-aș fi răspuns că Dumnezeu trebuie să fie cel mai bun fizician, de vreme ce a conceput toate aceste reguli de o complexitate inimaginabilă, pe care fizicienii încep să le înțeleagă și folosească tot mai mult. Ieri pe o bancă, o femeie între două vârste îi spunea unei tinere: „Să-i dea dumnezeu înțelepciune, s-o stăpânească”, și cred că se referea la o facultate sau meserie. Am remarcat-o pentru că n-am mai auzit de mult, cam de pe când mergeam la bunici, o asociere între Dumnezeu și cunoaștere: să-i dea Dumnezeu înțelepciune, să-i dea minte, să-i dea pricepere. Dar este evident, nu-i așa, că dacă el a creat mașina asta gigantică numică cosmos, tot el trebuie să dețină și cheițele de la fiecare piesă și ungher. Ei bine, Renata are o altă propunere:

Dacă Dumnezeu ar exista, cu siguranță nu s-ar pricepe la fizică. Tot ce ar fi făptuit el s-ar baza doar pe o extraordinară intuiție.

Și cu cât mă gândesc la ea, cu atât îmi apare mai genială. În continuare nu cred că dacă l-ai ruga pe Dumnezeu să-ți descâlcească o ecuație complexă din fizică, ți-ar spune că trebuie să se consulte cu Einstein sau cu îngerul responsabil de chestiunea în cauză pentru a-ți da răspunsul. Doar că acum cred că ți-ar găsi variabilă lipsă… printr-o extraordinară intuiție. Chapeau, Renato!

Așadar, grosierul este doar reflexia subtilului, deducția este reflexia intuiției iar matematica – reflexia poeziei. E greșit să spui că poezia are metru și ritm, corect ar fi să te gândești la matematică ca la o încercare ratată de a găsi poezia lumii.

În sfârșit, a treia întrebare ce-mi vine în minte, poate cea mai sfioasă și mai puțin vizibilă, e următoarea: din ce a creat Dumnezeu cerurile și pământul? În fizică există un principiu care spune că nu poți crea ceva din nimic. Că nimic nu dispare sau apare pur și simplu, ci doar se transformă. Dacă asta se aplică și la creația divină, de vreme ce înaintea ei nu exista literalmente nimic, ajungem la concluzia bulversantă că Dumnezeu a creat totul din el însuși. Că s-a manifestat pe el însuși, că și-a întins corpul asemenea unui elastic, pe mai multe dimensiuni, dând naștere timpului și spațiului, în timp ce din sufletul lui a creat toate făpturile. V-a trecut vreodată prin cap că tot ce există, atât viu cât și mort, atât bun cât și rău, îngeri și demoni deopotrivă, cu lumea în care trăiesc, poate fi parte din Dumnezeul ce s-a creat sau desfășurat pe el însuși, neavând alt material de bază?

Și sunt de-abia la primul verset dintr-o foarte lungă carte. Ce mai păstori!

27 Replies to “Dumnezeu și creația”

  1. Foarte mișto scris!
    Totuși există variante ale Genezei în care nu apare „cerurile”, ci doar „cerul”.
    Dar să lăsăm asta. Când vei termina de citit „Facerea” o să observi că Dumnezeu nu s-a ocupat decât de planeta noastră, i-a aprins două becuri, o plafonieră babană – soarele și o veioză – luna. De asemenea, nici nu-i trece prin minte, cu toată intuiția lui, că pământul, „uscatul” cum l-a numit el, are parte de zi și de noapte concomitent, în funcție de poziția lui față de soare.
    Nu ți se pare curios că descrierea facerii lumii este făcută din punctul de vedere al unui observator plasat într-un loc anume, pe pământ, și nu în cer/ceruri?
    Bun, să zicem că Dumnezeu s-a ocupat numai de sistemul nostru solar. De restul universului cine s-a ocupat, alți zei?

  2. Chapeau bas, Aldus !
    O perceptie elevata a gândirii paradoxale absolute, exprimate în Cuvântul lui Dumnezeu, din care, prin care si pentru care, au fost facute toate lucrurile din cer si de pe pamânt.
    Weekend fain, draga Aldus ! 🙂

  3. Pai , daca tot te-ai hotarat sa citesti { si sper s-o faci la modul serios adica , sa studiezi ca pentru sesiune si nu s-o citesti ca pe ” Capra cu trei iezi ” } , de ce nu incerci sa-ntelegi , ajutat fireste de descoperirile stiintifice faptul ca , Dumnezeu saracu’ , a facut el Pamantul dar, inainte de asta , a mai ” facut ” si alte … locatii , locatii pe care azi le numim stele , planete ?!? Yehova , Yahhve…Allah sau Dumnezeu , aceste nume vad ca au cam aceeasi traducere in cam toate graiurile Pamantului : CEL CE EXISTA PRIN SINE asa cum exista bunaoara… PROTONUL . Renata { respect deosebit Renata Carageani } este adevarat ca a spus : ” Dacă Dumnezeu ar exista, cu siguranță nu s-ar pricepe la fizică. Tot ce ar fi făptuit el s-ar baza doar pe o extraordinară intuiție.” insa , domnia sa a vorbit astfel doar din punctul de vedere al omului de stiinta prin excelenta , din punctul de vedere al chimistului care , diferit de faptul ca nu-i poate inghitii pe fizicieni , cere si crede doar in analiza chimica a fiecarei molecule din oricare element , asta spre deosebire de fizicienii care pot crede sau nu ceva , doar daca acel “ceva ” este analizat prin prisma teoriilor fizice . Vezi ca , atunci cand vei ajunge la Ezechil , vei avea parte de surpriza vietii caci , acolo este descrisa pentru prima data in Biblie , o vizita a unor extraterestri , urmata de-o rapire { pe dracu rapire ca s-a dus de buna voie tipul ca…n-avea incotro } si-apoi , o descriere a calatoriei spatiale a aluia unde se vorbeste despre CERURI si LUMI plus , de faptul ca PAMANTUL PLUTEA IN SPATIU NESPRIJINIT DE NIMIC iar bomboana d e pe coliva o constituie faptul ca ala a spus foarte clar ca : PAMANTUL ERA ROTUND adica , cu ceva ani inainte de Aristotel sau Pitagora . Nu mi-aduc aminte cand dar , am citit despre o ” noua teorie ” si anume ca Pamantul ar fi { asa cum credeau oamenii in urma cu…multe sute d e ani } de fapt nu rotund ci… PLAT . Acel principiu al Fizicii despre care vorbesti dumneata { nu poti creea ceva din nimic } asa cum s-a dovedit deja este doar o ipoteza , valabila ATUNCI dar depasita azi cand am aflat in sfarsit ca , nu suntem inconjurati fiecare dintre noi de NIMIC ci , de ” ceva ” numit camp energetic . Este foarte a devarat : din cutii de conserve nu poti creea bunaoara un tank ci , tot cutii de conserve dar din atomi…. Respect Aldus , iti doresc sa ai o duminica cat mai placuta si , aici prevad mai tare decat baba Vanga , cred ca vei avea zeci de comentarii pe tema aceasta !

  4. Unii află că sunt mai multe ceruri, alţii e că numai unul – după bunul plac al traducătorului Bibliei din dotare:

    Au commencement, Dieu créa le ciel et la terre. (https://www.biblegateway.com/passage/?search=Genesis+1&version=BDS)

    In principio Dio creò il cielo e la terra. (https://www.biblegateway.com/passage/?search=Genesis+1&version=CEI)

    La inceput, a fácut Dumnezeu cerul şi pamântul. (Traducerea lui Gala Galaction şi cea de pe bibliaortodoxa.ro)

  5. @Renata

    Știu că există versiuni în care în loc de “cerurile” apare “cerul”. Am preferat varianta asta în primul rând pentru că sugerează ceva în plus și în al doilea pentru că se corelează cu diverse relatări ale unor sfinți care declarau că, citez din memorie, s-au ridicat până la al 7-lea cer sau la al 9-lea cer, precum și cu afirmații ca „în casa tatălui meu sunt multe locașuri”. Ideea unei împărțiri în pământ și cer îmi apare, în această lumină, drept o simplificare. Pe măsură ce o să citesc (lucru care o să-mi ia ceva timp, că nu vreau s-o fac la normă), o să fiu atent și la alte elemente de natură să confirme sau infirme multitudinea de ceruri.

    E clar că Geneza are un puternic caracter de geocentrism. Totuși, de abia sunt la primul verset, așa că nu vreau să anticipez. 🙂

    @Iosif

    Weekend fain, dragă Iosif!

    @Marian

    Cum îi ziceam și Renatei mai sus, nu vreau să anticipez. Când o să ajung la pasajele respective, o să scriu despre ele și o să le putem comenta.

    Acel principiu al Fizicii despre care vorbesti dumneata { nu poti creea ceva din nimic } asa cum s-a dovedit deja este doar o ipoteza , valabila ATUNCI dar depasita azi cand am aflat in sfarsit ca , nu suntem inconjurati fiecare dintre noi de NIMIC ci , de ” ceva ” numit camp energetic.

    Păi da, dar nici acel câmp energetic (sau câmp formator, cum îl numesc unii) nu exista la început. Că dacă Dumnezeu e principiul ultim, cauza ultimă a totului, atunci și acel câmp energetico-formator este creat tot de Dumnezeu. Ca un fel de aluat pentru următoarea fază a creației.

    Duminică plăcută și ție!

    @Arlech

    Ăă… am explicat mai sus! 🙂

  6. “La îneput era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu si Cuvântul era Dumnezeu.” – Ioan 1 : 1 –
    Suntem fiinte rational-sentimentale, particule infime elementare, facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, imaginea perceptiei Oglinzii Cuvântului întrupat în Hristos, Fiul omului si Fiul Sau !…

  7. Dumnezeu ESTE ABSOLUT INCONTESTABIL ! PUNCT…….si de la Capat ! Începutul si sfârsitul tuturor lucrurilor. DA si/sau NU EL nu va fi definit de omul muritor limitat Dovada sunt chiar eu. EU SUNT pentru ca EL ESTE !
    P.S. Pentru toti cei ce contesta cu cerbicie esistenta CUVÂNTULUI si a conjugarii atemporale a VERBULUI… ÊTRE va ofer un mic si nesemnificativ reper la care sa mai meditati ( daca) TIMPUL / SPATIUL relativ einsteinean va va permite…https://biblia.resursecrestine.ro/psalmii/94
    Fiti binecuvântati si Luminati !

  8. Asta nu e bine, că are caracter geocentric. Mai întâi a fost NIMICUL, apoi Dumnezeu, UN PUNCT, să zicem, de CEVA a pornit creația din propria sa substanță, ca un aluat, ca un elastic (așa ai zis) obținând cerurile (nu mă deranjează stratificarea) și pământul. Deci centrul universului acestui Zeu e Terra. Ceea ce știm că nu e adevărat, Soarele e tăticul „universului” nostru. Vasăzică toate cunoștințele Lui despre cosmos și sistemul nostru solar sunt praf! Totuși, în capitolele despre Ezechiel vei descoperi că acesta face o călătorie cu o navă cosmică descrisă amănunțit, pusă la dispoziție de Dumnezeu.
    Ei, să vedem atunci ce interpretări faci.
    Tot acolo vei întâlni un Dumnezeu de o cruzime fără seamăn.

    Mult mai uluitoare este Cartea lui Enoch, dar biserica a eliminat-o din Vechiul Testament.

  9. Erich Anton Paul von Däniken, a dat o interpretare relativa, limitata, revelatiei paradoxale, absolute a lui Ezechiel. Adevarul Absolut, Atemporal, este ascuns de puterile întunericului acestui veac, care tin Lumina lumii în mod egoist, ascunsa în “taina faradelegii” actionând prin serviciile secrete mondiale, controlând constiintele adormite de milenii prin creatiile “genialilor” filozofi, teologi, artisti, lideri politico-religiosi manipulati de papusarii slujitori ai dumnezeului “Mamona” (lipitori cu doua capete al caror scop este asimilarea “sângelui popoarelor” cu orice prêt si fara limite)…

  10. P.S. Pentru a cunoaste radacinile unui copac, este necesara studierea, cercetarea si analizarea obiectiv-pragmatica a “frunzei”.
    Biblia, este Cuvântul lui Dumnezeu, simbol (metafora) al “Pomului cunostintei binelui si raului” . Pentru întelegerea acestui “Pom” este necesara cercetarea prin “Oglinda” Evangheliilor, începând cu sfârsitul revelator “Apocalipsa lui Ioan” si sfârsind cu începutul Cuvântului, “Genesa”…
    Inversarea polilor perceptiei gândirii relative, limitate, scurte si imprevizibile, depasind viteza luminii, si revenind la PUNCTUL INITIAL ABSOLUT (zero absolut, (.,0, O…) în jurul caruia graviteaza toate punctele, particulele elementare luminoase vii, încarcate cu energie libera + si/sau –
    Eu sunt zero ! Dumnezeu este UNUL 1 ! Eu, un zero absolut, ÎL ascult si-L urmez îndeaproape devenind împreuna 10. Cu cât se vor adauga mai multe zerouri dupa ACEST UNUL SINGUR, cu atât matematic, logic, aceast numar va creste spre + infinit.

  11. Renata, eu m-am ferit mai devreme de la a anticipa celelalte versete din Geneză, iar tu mă trimiți acum la capitolele cu Ezechiel! 🙂 Mă gândesc că dacă mă țin de lectură, o să ajung și acolo. Iar atunci o să le comentez. Deci, răbdare! 😀

    E drept că o să citesc când o să-mi vină cheful și mă aștept ca unele pasaje să fie extraordinar de plicticoase sau lipsite de valoare, dar peste acelea poate o să trec mai repede. Până atunci, primul verset din Geneză este, dacă te gândești mai bine la el, cât se poate de interesant.

  12. Doar definirea “cerurilor” si al “pamântului”, implica o cunoastere profund metaforica a perceptiei relatiei dintre cele doua dimensiuni diametral opuse, antagonice, aflate la confluenta limita infima, dintre materie si antimaterie, dintre întuneric si lumina, materia neagra si materie alba, si care include ‘black hole’ aceste fenomene invizibile de catre perceptia ochiului uman, aflate în centrul soarelui si al fiecarei stele cu lumina proprie, din univers.

  13. S-a deschis cutia Pandorei cu adevarat. Am sa scriu pe acest thread cu speranta ca nu voi leza intimitatea si credinta nimanui (iar daca o fac, imi cer scuze de pe acum), pentru ca fiecare are propria legatura cu divinitatea.

    Iti urez mult succes in acest demers, multa rabdare si cat mai multa obiectivitate. Eu personal consider cu tarie ca Biblia nu este pentru oricine. La fel cum orice tentiativa de a aduce in plan fizic/material ceea ce e scris acolo este, de asemenea inutil.

    Cu toate astea, perspectiva ta legata de manifestarea lui D-zeu din el insusi cred ca este, de departe, cea mai frumoasa metafora pe care am auzit-o de ceva vreme pe acest subiect. Poate ca-mi place in mod deosebit, pentru ca si eu vad lucrurile in felul asta. Si ca sa merg mai departe, daca acceptam aceasta ipoteza, atunci partea cu binele si raul se cam dizolva in ea insasi. Ceea ce este si firesc, de vreme ce si una, si alta sunt concepte create de mintea umana prin perspectiva ei (chiar perspectiva ei de acum mii de ani)

    Spor la citit!

  14. Și pitica mea a început să citească Biblia, o variantă repovestită, pentru copii. Ajunsă la momentul în care Dumnezeu îi testează fidelitatea lui Abraham (sau Avraam), spunându-i să urce nu știu ce munte ca să-l jertfească pe fiul său, Isaac, pitica a închis cartea nervoasă și mi-a spus: “Mami, cartea asta mă-nvață că Doamne-Doamne e rău, e o carte horror, ce-mi dai să citesc?!”. (Izgonirea din Rai, potopul, acum testul ăsta criminal…)
    I-am explicat că e una dintre cele mai populare povești, că sunt oameni care cred că toate din Biblie s-au întâmplat în realitate, că sunt alții care o consideră ficțiune, că urmează și părți mai puțin horror… că Noul Testament e mai frumos.
    Și acum, on topic, ca răspuns la a treia întrebare, a scris Mihai un articol mai demult – http://ketherius.ro/2017/11/05/o-varianta/

    “Cică a fost odată o Entitate și această Entitate era Totul. Fiindcă ea era Totul, era și singură. Oricât de deștept ai fi – de fapt, cu cât mai deștept, cu atât mai mult – tot te plictisești. După eoni de plictiseală, Entitatea are următoarea idee: se împarte (exploziv, ar spune unii) într-un număr inimaginabil de mare de particule. Aceste particule sunt, absolut toate, Entitatea și conțin conștiința Entității Creatoare.

    Ce scop are această împărțire? Păi, în loc să fie un punct gânditor și plictisit, s-a transformat în 10^86 de particule elementare, toate purtătoare de conștiință, toate interacționând între ele, formând stele, planete, ființe vii, toate apărând, evoluând, dispărând și renăscându-se în altă formă. În ansamblu, Creatoarea se percepe dintr-o varietate aproape infinită de unghiuri și ipostaze, simte și trăiește continuu experiențe noi, pe scurt, și-a creat propriul entertainment.”

  15. 🙂 ))) Cudi draga, esti o copila tare simpatica ! Nu ma pot abtine din râs, vazînd cum ai facut dintr-o “Entitate” de sine statatoare, praf si pulbere. 🙂
    Poate “Pitica” ar accepta aceasta ‘filosofie’. No offence !

  16. @Cudi

    Cred că este foarte dificil să traduci Biblia pe înțelesul copiilor. Și cum n-a fi, când este dificil s-o interpretezi ca adult? Un copil va avea dificultăți în a înțelege sensul metaforic sau figurat al unei istorii. Sens pe care va trebui ca mai întâi să-l înțelegi tu, adultul care îi lecturezi pasajul respectiv, ca să ai o șansă să i-l explici și lui. O Biblie pentru cei mici, relatată ca o poveste, ar fi probabil dezbrăcată de majoritatea sensurilor ei profunde.

    Un chimist cu talent literar ar putea scrie că într-o zi Sulful s-a întâlnit cu Degețel și l-a omorât în chinuri groaznice. O lectură horror, desigur, în spatele căreia însă se ascunde fragmentul de adevăr privitor la acidul sulfuric: acesta arde. E un sâmbure de cunoaștere ascuns acolo, dacă reușești să treci de latura horror și să citești în cheia corectă. Cred că multe pasaje din Biblie pot fi citite ca și cum ar fi scrise de un chimist. Un chimist al sufletului sau al metafizicii. De asta zic că e o carte ce se pretează a fi lecturată mai ales de către adulți.

    La partea a doua, da, articolul lui Ketherius prezintă o perspectivă în acord cu răspunsul meu la întrebarea din ce a creat Dumnezeu totul. Eu m-am oprit însă la întrebarea „din ce”; nu am niciun fundament, cel puțin până acum, pentru a specula și care i-au fost motivele.

    Legat de dinozauri, i-ai putea explica că viața evoluează, așa că pe Pământ au apărut alte viețuitoare, care nu existau pe vremea dinozaurilor și care n-ar fi putut trăi în prezența lor. Și în prezent mor și se nasc animale în fiecare zi. Iar dacă Dumnezeu există, atunci asta n-ar trebui să fie așa o mare problemă, de vreme ce moartea nu înseamnă decât trecerea într-o altă lume, nimic nu moare, totul se translatează. 🙂

    Oricum, presupun că dinozaurii erau dispăruți pe vremea lui Noe.

  17. @Cudi
    În calitate de mama iubitoare, puteai sa-i explici Piticei ca, atunci când va studia (daca se va mai preda) despre “Originea si evolutia speciilor” si despre mutatiile genetice care se produc pe parcursul acestui paradoxal, atemporal si superb proces al Adevarului Absolut Atemporal (AAA). 🙂

  18. Citind unele dintre comentarii, imi aduc aminte de desenele cu Cartea Cartilor de la inceputul anilor ’90 🙂 Pe vremea aia habar n-aveam ca este vorba despre Biblie. Nici nu mai stiu daca acele desene aveau vreo “dogma”, insa stiu ca am recunoscut mai tarziu anumite intamplari care de fapt erau relatate de Biblie. Nu stiu daca a fost o alternativa buna sau rea, insa poate ar fi putut apropia copii macar de anumite notiuni de acolo…

    Remarc totusi ca la analogii te pricepi foarte bine, unele sunt foarte reusite si nu ajung sa denatureze sensul unor fapte. Nu stiu daca ai copii, indiferent de asta, insa, cred ca ai “stofa” de parinte 🙂

    Si eu consider ca multe pasaje din Biblie sunt metafore si nu sunt de luat mot-a-mot. Mai ales daca ne gandim la cate lucruri “necurate” este capabila mintea omeneasca. Sau cate ganduri ascunse avem, uneori chiar fata de noi insine. Iar aceste aspecte le poti traduce “din timp” unor copii. Si da, pentru asta este nevoie si de putina imaginatie, ca parinte 🙂

    Mai adaug o idee legata de destinatia cartii, cred ca Biblia este o lectura strict “pentru interior”, adica pentru liniste sufleteasca. Daca ne si debarasam de latura mistica a ei, si o consideram doar o carte, poate sa fie oricand un bun manual despre cum sa-ti traiest propria viata, de exemplu. Nu stiu daca e nevoie sa crezi neaparat in acel D-zeu propus, dar daca aplici macar cateva dintre scrierile de acolo, in viata de zi cu zi, este deja mult mai castigat.

  19. Cudi, poți să înlocuiești Vechiul Testament cu Legendele Olimpului, în ceea ce privește lecturile facultative ale Piticei.
    Observațiile Piticei le-au făcut și adulții. Pe blogul lui Dragoș Vasilescu (îl găsești la mine în blogroll) apar articole interesante pe tema respectivă. De pildă ultimele două.
    https://dragosvasilescu.wordpress.com/2018/09/14/biserica-ortodoxa-romana-complice-la-crimele-religioase/
    Vechiul Testament e un elogiu adus crimei, cruzimii, violenței, în numele credinței. În plus, e ficțiune totală. Poate Noul Testament e mai digerabil, luat ca o culegere de legende, în eventualitatea că sâmburele de adevăr ar fi Christos, pornind de la ipoteza că el chiar a existat și a făcut o revoluție spirituală.
    După mine, cititul scrierilor biblice e ultima activitate a unui copil, după ce a citit toată mitologia grecilor, romanilor, egiptenilor etc., după ce a citit Jules Verne, Alexandre Dumas, după ce s-a săturat de dat cu bicicleta, cu săniuța, de bătut mingea…
    Mitologia Olimpului mie îmi pare obligatorie fiindcă la poveștile acelor eroi facem referire și în ziua de azi, fără să fim conștienți, aproape. De pildă, „călcâiul lui Achile”, „narcisism”… și altele, care nu-mi vin acum.

  20. Aldus, nu poți minți copilul spunându-i că dinozaurii au fost înainte de Noe! 🙂
    Conform textului biblic, Dumnezeu a făcut lumea după dispariția dinozaurilor, nu i-a apucat pe dinozauri, ăia sunt din alt film, al evoluționismului.
    Referitor la cititul Bibliei… Te vei plictisi, la un moment dat. Vei găsi lungi și imposibile pasaje care nu pot fi tratate din poziția unuia care chiar crede că Dumnezeu există, e bun și iertător, e-n totul și-n toate. Le vei trece sub tăcere. Sau vei scrie mereu și mereu altceva pe blog, noi vom uita că te-ai apucat de analiza Bibliei.
    De fapt, în ritmul în care citești și comentezi câteva versete, e clar că noi, cei trecuți de 50 de ani, nu vom apuca momentul în care tu ai parcurs primele 50 de pagini. 🙂

  21. Va îndemn, cu toata IUBIREA NECONDITIONATA, nu cautati sa-L cunoasteti pe DUMNEZEU prin logica intelepciunii gândirii pragmatice LIMITATA ! 🙂
    O zi BUNA tuturor nrcunoscutilor virtuali, lipsiti de identitate, cu perceptii limitate !

  22. Daca lansam un pariu vis a vis de numarul de comentarii , eventual si fatza de cine va comenta mai mult … ma pricopseam !!! 😎 Nu-i nimic , ramane pe data viitoare . >:(

  23. @Liviu Ursulescu

    Nu am copii, dar am timp. 🙂 Mersi de aprecieri.

    @Renata

    Păi stai așa, că nu chiar, că acum se complică lucrurile! 😀 Dacă spui că dinozaurii ființau înainte de creația biblică, atunci deja ne complicăm, deoarece conform primului verset pe care tocmai l-am comentat, înainte de creație nu exista nimic. Nici dinozauri, nici lume, nici univers, nici nimic.

    Dacă Dumnezeu e cauza primordială a tot ce există, atunci evident că dinozaurii n-aveau cum să preceadă creația.

    Cât privește viteza mea de lectură, asta e, sunt ardelean! 😀 O să scriu când și când. O să fie o rubrică specială pentru așa ceva. De fapt, este deja, articolele vor fi încadrate la Religie și marcate cu eticheta Biblia, dacă nu le schimb pe parcurs. Așa că nu o să fie o lectură de două luni, ci o preocupare constantă, similară cu cea pentru recenzarea filmelor și serialelor văzute.

    @Marian

    Nu știu ce zici cu comentariile acolo, dar eu nu le-am numărat.

  24. Renata, de acord, sunt atâtea lucruri mai bune decât religia… inclusiv în ceea ce privește lecturile. Motivul pentru care citim și biblia pentru copii e că mai toți prietenii ei sunt catolici, uneori vorbesc despre Doamne-Doamne și aș vrea ca și ea să fie în “temă”, respectiv să aibă habar de poveștile bibliei, să priceapă la ce fac trimitere piticii de la școala catolică. Înainte de a se apuca de carte (nu e cine știe ce volum de lectură, în două săptămâni ar fi gata dacă nu ar plictisi-o, la fel cum a plictisit-o Alice în țara minunilor – care m-a plictisit și pe mine, teribil. N-a plicisit-o Micul Prinț, în schimb), i-am explicat că unii oameni percep ca adevăr ce scrie în biblie, consideră că așa s-a întâmplat, că e un fel de carte de istorie, și că alții o văd ca pe o ficțiune. Iar la capitolul ficțiuni, ea îl preferă pe Doctor Who.

  25. 🙂 Cudi, nu m-am gândit că niște copii aleg să vorbească între ei despre Doamne-Doamne. Atunci e normal s-o lași să-și facă o impresie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *