Dama de pică

Adevăratul ei nume e Tura, dar îi spun „Dama ce stă să pice” așa, ca să o înjur. În realitate, e țeapănă ca un mort, având picioarele bine înfipte în pământ și capul pătrat, așa că cu greu o urnești din loc sau o faci să priceapă o subtilitate. Pe de altă parte, se potrivește mănușă funcției de șefă a justiției, cu ochelarii ei de cal.

șah

Hmm, am zis cal? Ăsta e un alt personaj ce-și merită pagina lui în istoria figurinelor de carton. Se crede mare cavaler și-și ridică sabia deasupra capului, făcând-o pe importantul, dar are cea mai șubredă poziție și moralitate, sărind peste oameni și principii ori de câte ori îi convine. Singurul lucru care-l interesează cu adevărat este să parvină și să intre în grațiile reginei.

Regina – oh, regina! E cea mai stupidă piesă de pe tablă. Se uită la toți cu aroganța specifică celei care deține puterea, dar e goală și searbădă pe dinăuntru. Inventatoarea tuturor curentelor feministe din lume, model pentru femeia de carieră, este deplânsă de prietenii apropiați, care-i cunosc neîmplinirile și singurătatea. Nici nu-i de mirare, cu moșulică ăla al ei, regele.

Regele este, de fapt, un nevolnic. Deținătorul teoretic al puterii, se crede buricul pământului, dar se află permanent la cheremul personajelor din anturajul lui, ele fiind, în practică, cele care fac jocul. Dacă n-ar exista acest aparat de piese care să-l susțină, până și un pion l-ar putea da jos de pe tron.

Nu v-am spus nimic despre pioni. Aceștia sunt carnea de tun. Masa anonimă a irelevanților, de formație gură-cască, pe care toți îi calcă în picioare și a căror sigură calitate este că sunt mulți. Sigur, fiind mulți, ei au un anumit rol în marea schemă a jocului, așa că mass-media le șoptește la ureche că sunt importanți, că au drept de vot, că opinia lor contează, că pot schimba lucruri defilând prin piețe. În realitate sunt niște mămăligă, incapabili să se miște decât cu un singur pas, în veșnic aceeași direcție în care sunt mânați din spate de către o tabără sau alta și care li se spune că este „înainte”. De regulă nu-mi fac probleme cu ei, înlăturându-i cu un sigur dos de palmă când se bagă în calea mea, dar nu-i poți ignora complet, pentru că-n anumite conjuncturi speciale, ajunși în prim-plan, pot deveni importanți pentru anumite obiective, și atunci sunt promovați în poziții cheie de pe eșichier.

Dar toate aceste figurine pestrițe, de la mici la mari, sunt complet inconștiente cu privire la un adevăr a cărui intuiție m-a cutremurat: faptul că absolut fiecare piesă de pe tablă joacă un rol predeterminat, neputându-se abate nici cu un milimetru, ca să nu zic micron, de la calea trasată pentru ea de către o mână invizibilă, a unui sforar din umbră. Așa că m-am uitat la ele și le-am zis: sunteți o lume scrântită, bre! după care am mutat, ca de obicei, în diagonală.

11 Replies to “Dama de pică”

  1. Da’ nu-i un text dedicat ei. E o ficțiune. Potrivirea în anumite puncte cu realitatea e unul din meritele acestui complex joc.

    Dacă totuși ții să vorbim despre Kovesi, opinia mea este că o apreciezi în mod eronat. Dacă mă întrebai acum un an sau doi, ți-aș fi răspuns același lucru.

    Corrado Cattani e și el tot o ficțiune. Frumoasă, dar utopică. De aia a și avut succes serialul, nu? Oamenii caută personaje pe care să le investească cu anumite calități speciale. Tocmai pentru că acestea lipsesc la personajele reale, din viața de zi cu zi.

  2. ” Cudi says:
    23.02.2018 at 02:25

    Eu sunt pentru Laura Codruța Kovesi. E precum comisarul Cattani din “Caracatița”.
    Pai traind in Canada…este usor sa privesti filmul din Romania si sa-l compari cu-n serial de prost gust produs in Italia anilor ’70 , no offence stimata Cudi !

  3. Onorate Aldus , Corrado Cattani nu-i o fictiune decat in ceea ce priveste numele si sexul dar de existat…chiar a exista asa ceva atat ca , nu era comisario di polizzia ci accusatore pubblico… procurattore pubblico . Asta n-o stiu de la “coana ” Wiki…pedia ci , de la unele neamuri ce inca traiau in Italia anilor ’60-’80 . In alta ordine d e idei , mi-a parut foarte interesanta analogia facuta cu sahul , dar mai ales comparatia dintre oameni si pionii de pe tabla de sah . Vrem sau nu…acesta-i adevarul : cu totii suntem niste pioni { chiar daca un pion , poate fi la un momen dat , mai important decat ORICE piesa … si-l poti boteza daca vrei chiar si Lee H. Osvald } manevrati de niste jucatori ce joaca , sub anonimat . Ce mi-a retinut atentia la postarea dumitale ? Poate faptul ca spuneai “că sunt importanți, că au drept de vot, că opinia lor contează, că pot schimba lucruri defilând prin piețe. În realitate sunt niște mămăligă, incapabili să se miște decât cu un singur pas, în veșnic aceeași direcție în care sunt mânați din spate de către o tabără sau alta și care li se spune că este „înainte”. Aici ai mare dreptate doar ca unii au inceput sa mai faca si ochi chiar daca nu le folosesc la nimic tocmai pentru ca exista acei ” jucatori … undercover “. Ce ma bucura , este faptul ca astfel de ” mamaligi ” exista peste tot in lumea civilizata si , nu doar in aceasta Romanie pe care eu o numesc de KKT .Oare ce va fi atunci cand , din ce in ce mai multi acesti ” pioni ” nu vor mai accepta sa respecte acele reguli ce interzic sa te abati nici macar cu un mm. si vor hotara ca regula inlaturarii cuiva nedorit va fi doar …dosul de palma ?!? Respect si-ti doresc un weekend ceva mai placut din punct de vedere termic nu asa cum se anunta pe la mine prin Berceni !!!

  4. Avand in vedere ca trebuia sa treci prin toate piesele, ridicarea Damei ce sta sa pice la rangul de tura este de inteles, dar sa nu uitam ca si ea nu este mai mult decat un pion de linie.

  5. Mişto text, Aldusule.
    Îl văd ca pe o parabolă (fără legătură cu Laura Codruța Kovesi, care, după părerea mea, seamănă cu comisarul Cattani tot atât de mult ca o moluscă cu un vultur ; pe ea o trag de sfori o parte dintre corupţi ca să-i scoată din scenă pe alţii, care-i incomodează).

  6. Este deja a treia oara, cand citesc si recitesc aceasta postare . Ma alatur lui Arlech si , supralicitez : MISTO TEXTUL , ESTE PRINTRE CELE MAI BUNE PANA IN PREZENT deci FELICITARI ALDUS !!!

  7. @Marian

    Zici că La Piovra a fost făcută după o poveste reală? Oricum, mișto serial.

    Mersi de aprecieri, dar să știi că te înțeleg și dacă scrii fără majuscule. 🙂

    @DoarF

    Da’ nu stă deloc să pice. Din contră, te poți rezema de ea liniștit. 🙂

    @Arlech

    Toată justiția asta televizată e așa de mișto! Cred că dacă erau pe bune, la câte dosare de politicieni a produs DNA-ul, până acum trebuia să ne fi primenit de câteva ori ca țară. Ori DNA-ul ar fi încetat să mai existe.

    Asta tot așa, ca o paranteză, că textul nu-i despre DNA. Dar uite ce frumos se potrivește! 🙂

  8. Aldus, am crezut că te-ai dedulcit la politică. Din fericire, ai făcut ceva mai mult. E drept că ai omis tura (nebunul ești tu!), dar, una peste alta, e metafora unei societăți, teatru de păpuși etc.
    Era interesant să ne fi dat o idee despre cine e șahistul. Sau păpușarul.

  9. Am mai vorbit noi despre Kovesi cu ceva ani în urmă, așa e, de unde și răspunsul meu scurt la articolul tău. Am tot respectul pentru ea, în continuare.

  10. @Renata

    Cu privire la omisiuni, cred că dacă metafora este cât de cât reușită, întotdeauna va fi tangentă cu realitatea în unul sau mai multe puncte, așa că nu va fi niciodată o ficțiune perfectă. 🙂 Cu asta mi-am amintit de fabula cu elefantul, vrăbiuța și bursucul:

    @Cudi

    Știi care e problema ta? Că ești un om simplu, transparent, cu intenții bune. Ca atare, atunci când îi vezi pe alții că se manifestă la fel ca tine, ai tendința să crezi că îți seamănă. Adică recunoști în tiparele exterioare propriul tău mod de a fi. Eu am ajuns la concluzia că, din păcate, aproape tot ce vedem la televizor e manipulare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *