Conversia între două baze de numerație

Astăzi am făcut niște genuflexiuni mentale, încercând să-mi aduc aminte cum se convertesc numerele dintr-o bază de numerație în alta. Ca de exemplu din baza 3 în baza 10, da’ la modul general din oricare în oricare. Și am luat niște numere în baza 2 – cu care eram mai familiar, șiruri de 1 și 0, după care m-am prins că la trecerea în baza 10 se înmulțesc cifrele cu puterile crescătoare ale lui 2, în timp ce invers, la conversia din baza 10 în baza 2, se înșiruie resturile împărțirii succesive la 2.  După care am trecut la verificarea deducțiilor mele, pe net. Și am ajuns la clipul următor:

Acum, eu sunt convins că rândurile de mai sus sunt hieroglife pentru cel puțin 90% dintre internauți, dar probabil restul de 10% vor râde de întrebarea „Ce eroare comite tipul din clipul anterior”, deoarece este evidentă, îți sare în ochi. În sfârșit, eu mă risc și întreb. Deci… ați gătat careva liceul, și dacă da, v-o ajutat la ceva? 🙂

14 Replies to “Conversia între două baze de numerație”

  1. Făceam rutine de conversie dintr-o bază în alta prin anii 70. În Assiris. Îi las pe ceilalți să semnaleze ce e greșit.

  2. Ce-mi plac articolele astea…
    Dar totusi astept articole despre toamnă, buburuze, fluturi si sentimente lăuntrice, cum e si normal printre bloggeri 😀

  3. @vax-albina

    Acum aud prima dată de Assiris. Limbaj de programare? Românesc? Pentru ce mașini? Eu pe vremea aia eram în Veșnicele plaiuri ale vânătoarei. 🙂

    @Mihai Hai Hui

    La mijloc de septembrie, frunzele se veștejesc și devin exterioare copacilor, acoperind solul cu o pătură galbenă, în timp ce sentimentele se ridică ca niște aburi fini și se grefează pe sufletele oamenilor, devenindu-le lăuntrice. Legea toamnei. 🙂

  4. Assiris era apropiat de limbajul mașină pentru Felix C-256 și Felix P 32.
    În anii 70 contruiam subrutinele necesare softului: adunare, multiplicare, sin, cos plus conversii. Copiii mei au desenat pe dosul foilor de listing cu care listam memoria și regiștrii pentru a depista greșelile. Pe atunci softul nu era accesibil oricui.
    Îmi place că ai intrat în lumea softiștilor. Succes. Mai e mult până departe 🙂

  5. Eroarea aia, atât de evidentă încât sare în ochi dinainte de a deschide clipul, o fi intenţionată, sau mintea autorului, fiind cuprinsă de nostalgie în lăuntrul capului, o fi plecat, într-o toamnă târzie, haihui după buburuze şi fluturi şi s-o fi molipsit de putreziciune căutând cu dor şi drag insecte vii pe sub frunze moarte?
    Sau poate acum, la început de toamnă, pleacă haihui oarece cifre şi se infiltrează în baze de numeraţie în care nu-şi au locul (după ce citesc prea multe articole scrise aşa “cum e şi normal printre bloggeri”)?

  6. @vax-albina

    Niciodată n-aș fi ghicit că ai activat în domeniul ăsta! În plus, din ce zici e vorba de un limbaj de nivel scăzut, pe vremea când nici măcar nu aveai un IDE, un depanator și alte instrumente, deci tot respectul! Eu așa, amatoricește, încerc să îmi aduc aminte de Turbo Pascal, în timpul liber. 🙂

    @Arlech

    Well, ai ginit-o! Încă o dată, mă declar plăcut surprins! În buna tradiție începută data trecută, îmi poți sugera o temă de scris pentru o dată viitoare.

  7. Eu am învăţat, în primul an de facultate (76/77), să fac programe în Fortran, limbaj pe care n-am mai avut apoi ocazia să-l întrebuinţez (nici pe el, nici pe altul, până când s-a ivit ocazia să mă joc în Visual Basic, acum vreo 15 anişori) şi l-am uitat cu desăvârşire, da’ văd că Wikipedia zice că încă se mai foloseşte. Făceam mai întâi algoritmi, transpuneam în limbaj, perforam cartele… E drept, cartele n-am perforat personal, pentru asta trebuia să stai la coadă o veşnicie, mi le-a perforat mama unei colege, care avea computer & accesorii la serviciu. 🙂 Iar tot ce ţine de matematică şi de logică mi-a plăcut întotdeauna.

    Nu ştiu cum e cu tradiţia, “data trecută” mi-a scăpat. 🙂 Oricum, cel puţin pe moment, nu-mi vine în minte nicio temă de scris.

  8. Data trecută. 🙂

    Eu n-am prins vremea cartelelor, dar am prins vremea dischetelor. Cele de 1.44 MB, care se stricau și dădeau erori tot timpul. Intru într-un magazin să-mi iau câteva, aveau N modele, Vertabim, M3 parcă (sau ceva cu M), era magazin specializat pe chestii de tipul ăsta. Întreb: „Care-i mai bună”? „Toate-s bune”, zice vânzătorul. „Toate-s proaste”, îl corectez eu. „Toate-s proaste”, oftează și el.

    Dischete mai am și acum, acasă. De cartele însă doar am auzit.

    Nu știu Fortran. Cică era tare pe vremuri.

  9. Cartelele erau bucăţi dreptunghiulare de carton, perforate pe maşini de scris speciale. Cu spaţii pline şi goale, pentru 0 şi 1 (nu mai ştiu care era 0 şi care era 1). Calculatorul citea programul de pe ele şi era de-ajuns să faci o singură greşeală la perforat ca să dea eroare.

    Dischetele chiar erau o nenorocire. Ca să iau ceva pe de pe un calculator pe altul cu discheta, salvam pe două, că nu ştiam când îmi face una dintre ele figura şi nu vrea să se deschidă. 🙂
    Am aruncat-o de curând pe ultima găsită pe-acasă.

    A, da, mi-aduc aminte de “data trecută”. Dar nu citisem toate comentariile.

  10. Eu am prins cartele. Dar ca educatie “vintage”, ca cronologic sunt generatia Y. Doar ca am avut parte de fizicieni si fortranul lor in copilarie.
    Altfel ai noroc ca-ti comenteaza Vax Albina, e una dintre cele mai grozave comentatoare pe care poti avea norocul sa le ai (probabil o sa o supere ca am zis asta, fiindca ca orice scientista e modesta, dar e parerea mea sincera). Impartim aceasi pregatire profesionala si pasiuni (matzele) si eu unul ma bucur cand scriu ceva suficient de bun sa comenteze dansa.

  11. Am comentat și eu pe blogul Vax-Albinei. Poate că am ajuns în spam, mi se întâmplă des.

  12. Nu mai stiu prin ce clasa am invatat prima data dintr-astea 🙂 Si nici care era regual. Din baza doi in baza zece – chiar si in hexa – trebuie sa le stiu ca deh, meseria. Acum un algoritm general sigur nu am invatat la liceu (sau nu-mi mai aduc aminte), dar sigur am invatat la facultate. Faptul ca l-am folosit putin spre deloc e alta discutie 🙂
    Astept si articole despre modulo, precum si despre inele si corpuri, ca sa vedem daca liceul chiar ne-a ajutat la ceva 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *