Care-i treaba cu vlogurile

Nu știu afară, dar cel puțin la noi vlogosfera pare populată de tineri analfabeți, miștocari și lipsiți de orice repere. Majoritatea copii. Care-i problema lor? Ne-o spune Radu Alexandru1autorul blogului Pitici Gratis, într-un articol din 2015: sunt penibili. Dar asta nu-i face să aibă mai puțin succes. Probabil n-ați auzit de ei, dar la fel de probabil copiii voștri sau ai cunoscuților da. Unii dintre ei au peste un milion de abonați. Și nu sunt chiar atât de mulți copii la noi în țară. Mă rog, copii, elevi, puberi. Într-un cuvânt, imaturi.

Imaturitatea pare și trăsătura de bază a vlogosferei românești de azi. Și ce fac niște copii nesupravegheați2în sensul că lăsați de capul lor, fără a beneficia de o ghidare înțeleaptă, trezindu-se cu milioane de admiratori – popularitate ce-i face și pe unii adulți să-și piardă capul – și având posibilitatea de a câștiga niște bani? Păi, fac ce ar face orice copil în locul lor: prostii. Confruntați cu noul val de „influenceri”, antemergătorii lor se declară consternați și trag un semnal de alarmă. Dar să-i lăsăm pe vlogării ce-și îndeamnă fanii să fure bani de la părinți și să-i joace la ruletă, aplecându-ne asupra fenomenului de vloging în general.

Cum se face că niște copii încă neconsumați sexual au succes fulminant cu vlogul, în timp ce Radu Alexandru, un tip indubitabil inteligent și probabil trecut de 30 de ani, n-a reușit să strângă decât 1100 de abonați pe canalul lui de pe YouTube? A, nu v-am zis că s-a apucat de vloging? Mnoa, 3 ani e mult în online. Răspunsul la această întrebare este carisma. Copiii care au succes cu vlogul sunt carismatici (și deci modele în rândul celor de vârsta lor). Pentru că să nu vă închipuiți că toți copiii care se apucă de vloging vor avea succes. Vor avea succes doar cei care sunt carismatici. Și nu, carisma nu înseamnă doar să arăți bine, că altfel nici Radu nu-i urât.

E chiar foarte simplu: te uiți la un vlog nu pentru că vrei să afli ceva nou, în sensul extragerii unor idei, ci pentru că îți place de cineva. Dacă e de sex opus, atunci pentru a avea fantezii cu el, iar dacă e de același sex, atunci pentru a fi ca el sau a-l copia. Nu vă mai amăgiți că vă uitați din alt motiv, că pe subconștient nu-l puteți păcăli, știe el foarte bine de ce vă uitați la respectivul. Dacă vreți într-adevăr o informație, o luați de pe un blog sau sait, unde o găsiți într-o formă concisă și esențializată, nu lăbărțată timp de 10 minute printre grimase, ticuri verbale și poante fără sens.

Așadar, ideea că vlogul ar fi o continuare (sau o nouă etapă) a blogului, susținută pe alocuri de unii și alții, este un nonsens. Ca și inversa ei, de altfel. În realitate, cele două îndeletniciri se bazează pe două seturi de calități net distincte. Care dintre aceste calități este mai valoroasă? Păi o vedem de la televizor, unde prezentatoare cu vino-ncoa citesc de pe prompter textele pe care cei care le au cu gânditul și scrisul (și pe care noi nu-i vedem) le-au pregătit pentru noi.

Și asta ar fi, în opinia mea, cheia unui vlog de succes – a unui vlog pe bune, care să și transmită ceva, nu doar să adune tone de maculatură vizuală, în format 4k: o echipă din minim doi oameni, unul pe scris și unul pe vorbit. De asta n-o să ai niciodată succes pe video, Radule, pentru că îți lipsește o jumătate – mai puțin importantă, dar orișicum esențială, cum ar zice nuvelistul – a formulei. De asta îți pot citi un articol cap-coadă dar mă opresc după primele minute ale clipului tău. N-ai un om pe partea de video. Și prin parte video înțeleg în fața camerei, nu în spatele ei.

Poftim, sfaturi gratis de vloging în 2018, pentru cei interesați și cu posibilități. Nici nu cred c-ar fi dificil, în condițiile în care piața e practic virgină. Adică neconsumată sexual. Și acum, să ne întoarcem la blogurile noastre.

10 Replies to “Care-i treaba cu vlogurile”

  1. Lamureste-ma rogu-te si pe mine care-i treaba cu vloggarii astia : iau bani in functie de numarul alora care casca gura la ei adica , vreau sa spun , iau bani seriosi din chestiile alea ??? Multumiri pentru efort !

  2. Eu n-am avut răbdare niciodată să urmăresc mai mult de 3 minute un vlogger, asta la început, când nici nu știam ce înseamnă exact și voiam să mă lămuresc. Ce mă împingea să apăs pe stop? „Vocea și talentul” vloggerului.
    Toți ăștia (adulți, că de la copii n-ai asemenea pretenții) care se apucă de vlog n-au habar că dicția, timbrul vocii, intonația și gestica se învață în câțiva ani la facultăți de arte vizuale, de către unii care au deja talent pentru activitatea respectivă. Firescul, și firescul se învață, nu e chiar fii tu însuți și gata. „A umple scena” și „a trece sticla” sunt teme de studiu, nu figuri de stil.
    Când un blogger se apucă de vlogărit, probabil cu excepții notabile (pe care nu le-am întâlnit eu) pățește exact ce-au pățit actorii filmului mut când a apărut sonorul: se duce de râpă.
    În filmarea asta, Radu e oarecum suportabil, dacă-l urmărești pe sărite, adică nu e chiar așa de cumplit de ridicol și penibil ca într-una mai veche (poate prima?) care m-a făcut să nu-i mai citesc blogul vreo două luni.
    Ca să conchid: foarte bun subiectul ales de tine, merită discutat pe larg. Și sunt 100% de acord cu opiniile tale și cu faptul că blogul va fi îngropat de orice altceva, mai puțin de vlog. Care e – dacă vrei să râdă lumea de tine, fă-ți vlog.

  3. Renata Carageani parerea mea sincera este ca , daca chestia asta – vlogul sau chiar blogul – iti aduce niscai gologani { si inca destui dupa cate am inteles de la Aldus } atunci , n-are decat s a rada lumea cat pofteste : ” clientul nostru , stapanul nostru ” sau , ” platesti , ai drepturi ” . Mai ales ca , in cazul unui vlog , este vorba despre abonati… ca la cablu deci , nu-i poti ignora sau dupa caz sa-i bagi in ” aia ” a ma-sii , prin ban sau spam . Aldus , m-ai facut sa-mi pierd timp pretios din viata vizionand vlogul aluia insa , nu te injur deoarece , acum iti pot spune in deplina cunostiinta de cauza ca , cel putin asta , Radu Alexandru sau cum al cheama , este mai mult decat ridicol . Fireste ca , daca ridicolul aduce bani… nu-i problema .

  4. Eu zic ca bloggingul e in cadere libera in forma asta pe care inca o mai prestam noi pe aici. Si inca de ani buni. Evident ma refer la fenomen social, nu la putinele grupulete care inca il mai tin in viata. In occident (incøud americanetii) vloggingul e mai popular si fiindca publicul tinta (care de cele mai multe ori nu suntem noi), n-are problemele insirate de Renata mai sus. Li se falfaie de dictie, lor nu le place sa citeasca si prefera sa vada un film cu un tip/tipa, neaparat mai clovn/diva, care sa le spuna ceea ce de fapt noi am prefera citi. Deci nu e pentru generatia noastra, e pentru pustime si ei sunt viitorul, nu noi. Pentru ei tu esti cel mult un mosulica ofticos care nu pricepe nimic.
    Acum legat de vlogging si parerea mea: mie imi plac vreo 2-3 canale. Sunt de obicei tutoriale amuzante (urmaresc din cand kn cand un rusnac din america, are idei misto si e haios in ce alege sa tutoreze). Nu le urmaresc des fiindca ca si tine prefer sa citesc, dar bag un ochi regulat.
    La tipul de l-ai pus eu nu dau click sa ma uit ca am o idee clara despre ce am sa dau. Cred ca cu usurinta romania e undeva prin top la vlogging prost..

  5. @Vladimir Salutare rusule si… respect ! Eu am obiceiul de mai casc ochii la vlogging-urile unor tipi din Rusia . Aia de se ocupa cu recuperatul obiectelor ramase inca sub pamant dupa ce-a trecut WWI si WWII . Astia , chiar imi plac mai ales ca-mi amintesc de filmele alea , “Noi venim din viitor ” { las’ ca sti si singur cum se traduce 🙂 } de prin 2008 . Un singur lucru ma nedumereste si anume : ce fac tipii cu ceea ce gasesc deoarece , stiu ca si la rusi ca si la noi romani , acestea apartin statului care stat daca vrea , iti da ” ceva ” pe ele , daca nu … nu si te mai ia si la omor ! Matale , de-acolo din Norvegia sti ceva despre asta ?

  6. Nu știu dacă rețetele video intră la capitolul vlog, dar eu sunt mare fan Matty Matheson:

  7. @Renata

    Eu nu cred că ține atât de mult de pregătire cât de un talent nativ. La fel cum nici la scris nu-ți trebuie diplome de lingvist pentru a avea un blog decent. Problema e că dacă ai început cu blogul și nu cu vlogul, atunci poate că ești mai în largul tău pe hârtie și nu pe sticlă. Caz în care ar trebui să gândești mai bine lansarea pe partea de video.

    Bine, puțină planificare nu le-ar strica nici celor care se apucă direct de vlog și care au blog doar de umplutură. Uită-te de exemplu la Mariciu: un tip despre care noi am mai comentat și care timp de peste 3 ani, zi de zi, s-a filmat și s-a pus pe YouTube. Cu editările și montările făcute tot de el, că n-avea echipă. Singur, peste 3 ani, în fiecare zi. Acum a anunțat că schimbă frecvența postărilor. Greșeala lui? Din punctul meu de vedere, prea mult conținut (și prin asta prea superficial). N-ai cum să produci calitate zi de zi pe video, că nu treci zilnic prin chestii memorabile, iar omul nu avea emisiune, deci nu spunea lucruri, în sensul de a le comenta, ci doar se filma. Și n-ai cum, ca spectator, să fii la curent cu viața unuia timp de 3 ani, să-l urmărești zi de zi, că nu-i viața lui chiar atât de interesantă și la un moment dat te plictisești. Cine stă gură cască în ograda altuia zi de zi, să-l vadă cum trăiește? Așa că omul a zis că renunță la vlogingul zilnic. Înțeleg că va face clipuri mai rar. Că nu i-a mers. Da’ de asta și-ar fi putut da seama de la început, dacă s-ar fi gândit mai bine. 3 ani, frate! Vorba țăranului tradițional și habarnist într-ale netului: unde nu-i cap, vai de picioare.

    Cât despre copii, ăștia fac reclamă la tot felul de dubioșenii, își îndeamnă publicul – copii ca ei, sute de mii și chiar milioane – să fure bani și să-i joace la jocuri de noroc online pe care se pot înscrie urmând linkul din descriere, să joace la bursă/Forex, să sune la numere cu suprataxă, să facă donații pentru că chipurile le-a ars casa – uitați aici cum arată, totul e negru (după care pompierii declară că n-a fost niciun incendiu ci doar o afumătură) și alte asemenea. Toate pasibile de dosare penale în cazul unui adult. Sigur, nu toți, da’ sunt câțiva care fac asta. Iar firme ca Coca-Cola fac cu ei campanii de sfert de milion de euro, pentru că „știm, dar la ce public are, ne asumăm riscul”.

    @Marian

    În cazul lui încă nu, că de abia acum vrea să se lanseze, dar în cazul altora da. Dacă mai ai 13 minute, urmărește clipul de mai jos:

    @Vladen

    Radu Alexandru scrie mișto. Citește-i articolul de pe Vice, despre – culmea – vlogging. Sau articolele de pe blogul lui, Pitici Gratis. După care uită-te la clip.

    Vlogurile nu sunt pentru puștime, ci pentru vulg. Nu neg că un vlog bine făcut poate fi interesant pentru oricine: toți ne uităm la filme bune. Dar vlogurile așa cum sunt ele azi sunt pentru cei care consideră cititul un efort mult prea mare. Evident, ei sunt majoritari prin definiție, dar în orice generație vor exista copii interesați să scrie și să citească – afară de cazul în care ne prostim tot mai mult, de la o generație la alta. 🙂

    @Cudi

    Păi dacă e pe YouTube ține de vloging, da’ evident că nici la nișa și nici la țara lui nu ne refeream. În rest, ce să zic, constat că îți plac burtoșii! 😀

  8. Aldus, oamenii sunt leșinați să se uite pe gaura cheii în viața cuiva (vezi showul Monica – Columbeanu) care a durat parcă un an?! Cu audiențe inexplicabil de bune. Numai că vulgul vrea condimente. Viața altora, oricât de banală, devine interesantă dacă include ceva la care poți năzui, pe care n-o să-l ai niciodată… Ce făceau Irinel și Monica? Nimic. Beau chestii pe marginea piscinei, se fâțâiau prin casa lor luxoasă, făceau cumpărături în magazine scumpe. Dialogurile se rezumau la platitudinile Monicăi și remarca unică a milionarului bătrân – MIȘTO!
    Și totuși pițipoancele și gospodinele sărite la menopauză leșinau câteva ceasuri, în fiecare seară, în fața televizoarelor.

  9. O fi, dar el era bogat iar ea era frumoasă. Bogăția te face special. Frumusețea te face prizabilă. 🙂 Deci ai dreptate cu „dacă include ceva la care poți năzui”. Făt-Frumos călare pe câteva milioane îmi sună a năzuință validă pentru o grămadă de liceene. La modul că uite, ce are Monica și n-am eu? Și eu pot reuși. Nici nu-mi trebuie carte – Moni e la liceu. Tot ce trebuie e să pun mâna pe unu’ cu bani. Mariciu în schimb nu era interesant din punctul ăsta de vedere – al bogăției sau al jumătății lui (la vârstă). Și atunci, de ce să te uiți la el cum îmbracă cutare haină și merge prin oraș? Eu n-am prins sensul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *