Dacă te învârți în lumea tehnologiei, de fapt ce învârteală, dacă ai un telefon „smart”, imposibil să nu fi auzit cuvântul „aplicație”. Desemnând un program pe care îl poți descărca și rula pe telefonul tău. Termenul nu-i nou, era folosit și înainte de telefonia mobilă, cu referire la programele de calculator, dar era folosit mai rar. Între timp a devenit aproape o regulă. Totuși, ce aplicație, dragilor?
În limba română, cuvântul „aplicație” are sensul propriu de punere în practică (fiind sinonim cu „aplicare”) și sensul figurat de înclinație, aptitudine, talent. Mai indică așezarea unui lucru pe un altul (o rochie de stofă cu aplicații, adică cu broderie cusută pe alt material) și, rareori, sârguință. Un iluminator cu neon, spre exemplu, este o aplicație a transformării parțiale a unui gaz nobil în plasmă la trecerea curentului electric prin el. Un program este o aplicație a ce? A lecțiilor învățate de către autor la orele de informatică? Nu prea merge folosit așa, e prea general.
Da, știu că termenul a fost preluat din limba engleză. Dar „application”-ul din limba engleză nu este un corespondent perfect al aplicației românești. În engleză el se folosește și cu sensul de înscriere (pe o listă). Și chiar dacă astăzi vedem o mulțime de anunțuri de angajare la sfârșitul cărora scrie: „Dacă îndepliniți cerințele de mai sus, aplicați aici”, să știți că cei care le-au redactat sunt ușor agramați.
În acest punct aș putea să vă spun: „Opriți-vă din a viola limba maternă! Un program pe care îl descărcați de oriunde pentru a face orice sau pe care îl creați chiar voi este un program. Sau, dacă vreți să fiți pedanți ori să utilizați un jargon specific programatorilor, un soft. Aplicațiile sunt alte mâncăruri de pește. Cel puțin conform regulilor limbii române.”, încheind glorios cu: „Sper ca pe viitor să aplicați mai bine aceste reguli în exprimarea voastră.”, dar vreau să analizez puțin motivele încetățenirii acestei utilizări imprecise.
Sigur, analiza va fi una pur speculativă, din pricina faptului că nu sunt lingvist. Dar Rodica Zafiu este, iar ea spune că împrumuturile lingvistice câștigă teren atunci când acoperă un gol în limba proprie. Totuși, cuvântul „program” exista la noi încă de la începuturile erei informatice. Deci, nu putem vorbi de un gol de limbă. De ce s-a preferat înlocuirea acestui cuvânt cu „aplicație”? Opinia mea este că termenul „program” e prea tehnic și deci greu de asimilat. Ce înseamnă program? Un algoritm care rezolvă o problemă. Dar ce-i algoritmul? O serie de instrucțiuni. Dar ce sunt instrucțiunile? Ca neofit, de fiecare dată când spui „program” ești silit să te confrunți cu propria neștiință în domeniu. Cuvântul program îți reamintește de propria ignoranță, și cui îi place să i se reamintească faptul că e ignorant? În plus, aplicația sună mai substantivizat, în timp ce programul te duce cu gândul la un proces, deci la un verb. O aplicație este produsul final al acestui proces. Este mai iubibilă, dacă vreți. Iar softul presupun că era folosit într-un cerc mai restrâns, reverberând doar în mintea celor care înțeleg foarte clar ce înseamnă hardware și software.
În concluzie, folosiți ce variantă vreți. Dar, cu titlul informativ, când mă vedeți că folosesc „aplicație” cu sensul de program, să știți că o fac pentru că am așteptări joase de la publicul căruia mă adresez. Acestea fiind spuse – pentru că da, partea de mai sus a avut rol introductiv -, țin să vă anunț că începând cu 2019 mă gândesc să scriu mai multe articole în categoria Geek și eventual să vă prezint o serie de aplicații utile și de interes general, atât pentru telefonul mobil cât mai ales pentru calculatorul de birou sau de ținut în poală. Nu de la asta vine laptop? 🙂
Termenul de application (cu sensul de executabil) era folosit inainte de smartphone de catre utilizatorii de mac (unde, ca sa simplificam, in loc de .exe ai .app). De aia era folosit mai rar, fiindca utilizatorii de apple erau si inca sunt mai putini decat cei de win. Apple l-a folosit apoi si pentru primul iphone si de acolo a prins. Eu folosesc exclusiv mac/apple din 2002 si era o formula simpla de facut diferenta intre programe de pc si alea de mac. In fapt, in romana eu n-am folosit niciodata applicatie ci “app”. Nu stiu de altii, dar nevasta-mea (romanca) tot app le zice in romana sau engleza. La astea de mac. La pc inca zicem executabile sau programe. Nu prea conteaza ce insemna initial termenul. Limbile sunt in continua evolutie. Nu prea conteaza nici ce vrea academia sau lingvistii, limba e facuta de popor. Asadar, ca multi alti termeni si asta va patrunde in limba, daca poporul il foloseste.
Am uitat sa adaug si ca folderul unde instalezi programele pe mac se numeste Applications, deci automat utilizatorii se vor referi la ele ca atare. Dar, din nou, pana la adoptarea termenului pt smartphones, asta era un cuvant folosit aproape exclusiv de comunitatea apple care, mai ales in acea perioada, era mult mai mica decat utilizatorii de win.
Și pe Windows s-a folosit „aplicație” înaintea smartfoanelor, dar mai rar. Dacă nu mă înșel, mediul de programare Visual Studio îți permitea să creezi aplicații. Nu știu cine a inventat termenul, se prea poate să fie Apple. N-am avut niciodată Mac.
Ce spui tu însă justifică termenul englezesc. Rațiunea importării lui în limba română rămâne lipsită de un fundament lingvistic. Da, s-ar putea ca după un timp să-și facă loc în dicționar, dar nu printr-o evoluție organică a limbii, în spiritul regulilor ei de bază, ci printr-o încapsulare forțată, pe baza uzului, iar asta va face ca pe viitor semantica limbii române să devină și mai complexă, cu și mai multe excepții. Eu despre asta discut aici, despre faptul că nu-i o adiție în sensul regulilor naturale ale limbii române, care să-i facă plăcere unui purist, ci una cu de-a sila. Dacă va deveni normă, asta e. Dar până atunci, o privesc cu o doză de reticență.
Executabilul este încă o variantă pentru program, pe care eu am omis-o. Poate cea mai esoterică.
Eu zic ca ai cam fortat argumentele ca sa-ti iasa concluzia. Ignori foarte multe aspecte tehnice care sunt relevante in evolutia lingvistica. Spre exemplu si scriptul este un program(sau soft, daca vrei jargonul asta), dar nu este aplicatie/executabil. Si nimeni nu spune ca si-a instalat un script. Si dll-urile sunt programe. Dar nu sunt aplicatii.
De ce in primul exemplu nu ai zis ca iluminatorul este o aplicatie a lectiilor invatate la fizica? Sau de ce nu ai zis ca “programul este o punere in practica(pe calculator) a functionalitatilor cerute pentru acel program? Eu nu vad nici o violare a limbii romane prin extinderea sensului romanesc astfel incat sa inglobeze toata complexitatea unui program.
Nu m-am prins care e faza cu dll-urile și scripturile. Adică nu văd ce-au de-a face cu subiectul articolului. Explică-mi mai detaliat, ca după revelion.
Iluminatorul este și o aplicație a lecțiilor învățate la fizică, n-am zis că nu. Mai precis, a lecțiilor despre emanațiile plasmatice ale unui gaz nobil prin care trece un curent electric. După cum este și o aplicație a proprietăților curentului electric la trecerea lui prin diverse medii. Se poate formula în multe moduri, eu am ales unul dintre ele. Dacă formulam cum zici tu, era tot corect, dar era mai general.
Problema nu-i că programele informatice n-ar fi aplicații ale unor lecții învățate la școală. Ele sunt. Problema e că termenul aplicație (cu referire la un program de calculator) nu vine pe filiera asta, a aplicării unor lucruri învățate la școală. Nimeni nu se gândește la asta când spune „aplicație de mobil”. Termenul vine pe filiera importului indiscriminatoriu de englezisme.
Și chiar dacă ar veni pe filiera punerii a ceva în practică, tot neinspirat ar fi, deoarece ar avea un grad prea mare de generalitate. Pe principiul ăsta, aș putea numi orice creație a omului ca fiind o aplicație. Că și neonul este o aplicație, și becul clasic, și mașina de cusut, și automobilul, și avionul, și roata, toate sunt aplicații. Dar cum le diferențiezi între ele, dacă le numești pe toate aplicații? Când spui despre ceva că este o aplicație (a unor lecții învățate, a unor principii din fizică etc), îl caracterizezi. Când îi dai un nume, trebuie să-l definești. E o diferență.
Ca un exemplu analogic, să zicem că lansezi pe piață un nou model de ceasuri, făcute de tine. Cât de potrivit ar fi să numești aceste ceasuri „instrumente”? Da, e corect că sunt instrumente, nu neagă nimeni asta, dar numele e prost ales, deoarece nu are un caracter particular. Orice obiect creat de om pentru a-l ajuta într-o anumită direcție este un instrument.
PS: La Mulți Ani!