Alte avantaje ale unui pseudonim

Mă refer, desigur, la pseudonimele din spațiul virtual. Adică de pe blog și, eventual, de pe rețelele de socializare. Acolo unde poți alege să te semnezi cu numele tău sau cu o poreclă. Să îți faci cont pe datele din buletin sau pe niște date fictive, alese de tine. Eu consider că varianta secundă are o serie de însemnate avantaje. Despre lipsa cenzurii am scris deja. Hai să mai vedem câteva.

Menționam, la sfârșitul articolului respectiv, de rebotezarea într-un nume cu valențe simbolice. Să zicem că părinții te-au botezat Mihai Ionescu, după bunic. Acest nume ar fi minunat, de mare rezonanță chiar, dac-ar fi Mihai Viteazul. Din păcate, Ionescu e un nume destul de comun. Și care nu transmite nimic. Iar Mihai, cu ce te diferențiază de restul mihailor din România? Ești un produs de pe raft. O piesă dintr-o serie. Mai mult, poate că nici nu-ți place numele Mihai. Te-ai trezit cu el lipit pe frunte de niște părinți care nici măcar nu ți-au cerut acordul. Apropo de asta, câțiva prieteni virtuali de-ai mei s-au arătat aproape revoltați în trecut că botezul creștin se face fără acordul „victimei”; de nume nu s-a plâns niciunul.

Poate că numele din acte e mai dificil de schimbat. Sau mai incomod. Dar dacă la naștere primești un nume, iar când te călugărești, adică la nașterea spirituală, un altul, de ce-ar trebui ca viața de blogăr să fie mai prejos? Îți poți lua, cu ocazia asta, un pseudonim care să te reprezinte mai bine, cel puțin în raport cu nișa blogului și felul scriiturii tale de pe el. Îi dădeam Renatei exemplu pseudonimele Conte de Treflă sau Crai de Ghindă, pentru un posibil blog pe tema jocurilor de noroc. În orice caz, îți poți alege un nume cu care rezonezi mai mult, prin comparație cu cel din buletin. Și probabil că nu sunt atât de mulți conți de treflă pe net. Și dacă tot suntem la capitolul botezării: crede cineva că Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân sau Ștefan cel Mare erau numele lor oficiale? Sunt porecle. Și nici măcar nu se pliază pe calitățile lor aparente: Ștefan cel Mare era, de exemplu, scund.

Alegerea unui nick este, până la urmă, o formă de joc. Dar nu fără o reprezentare în viața de zi cu zi. Viață unde într-un fel te îmbraci în casă și în altul la birou. Ai un set de haine pentru job și un altul pentru ieșirile cu prietenii. Te recomanzi ca Mihai celor din urmă și ca domnul Ionescu colaboratorilor de serviciu. În mod similar, îți poți alege numele și hainele pe care să le porți pe un anumit blog.

Și ajung, în sfârșit, la spațiul privat. Am vorbit pe scurt despre el, dar acum vreau să-l abordez dintr-o perspectivă diferită. E știut că Facebook, Google scl colectează o grămadă de date despre tine. De altfel, atunci când un serviciu îți este oferit gratis, de regulă tu ești marfa. Tocmai de aceea, alegerea unui pseudonim cu care să activezi în online îți conferă o anumită protecție din acest punct de vedere. Google va colecta în continuare date despre tine, pe care le va asocia cu IP-ul tău, orașul tău și, printre altele, cu numele pe care ți-ai făcut contul Google. Că n-are de unde să-ți știe numele real. Îl știu eventual SRI-ul și furnizorul de net, dacă-i interesează.

Iar această protecție nu acționează doar împotriva entităților mari. Știu că pare ciudat în epoca selfie-urilor, dar poate că există oameni care nu vor să-și pună pe tapetul virtual întreaga lor viață. Poate unora nu le place ideea ca, la o simplă căutare pe Google, oricărui curios să-i apară sub ochi fișa lor personală completă, cu date, poze, jurnal etc. Pseudonimul este o soluție și pentru asta. Te lasă să activezi pe net, să spui ce dorești, fără a-ți transforma viața într-o carte deschisă pentru oricine. Numele real, dacă vrei, ți-l poți dezvălui celor care-ți devin prieteni.

Așadar, am prezentat încă trei argumente în favoarea pseudonimelor: alegerea unui nume care-ți place mai mult, compartimentarea activităților (din offline și online, sau a mai multor activități din online, cum ar fi în cazul în care ai un blog serios, legat de profesia ta, și unul filozofic, în care-ți expui cele mai trăznite idei) și menținerea unei vieți private. Sunt aproape sigur că lista nu-i exhaustivă.

Asta nu înseamnă că pseudonimul este singura metodă de a te recomanda pe net. Dar este, în opinia mea, o soluție viabilă. Dacă o veți folosi, eu n-o să vă scot ochii. Alții posibil, dar eu nu. Pe final, două întrebări: oare Luceafărul ar fi avut o valoare artistică mai mică dacă Eminescu ar fi semnat-o cu alt nume? Și ce importanță are pentru voi faptul că știți cum îl cheamă pe cutare blogăr, cât timp numele respectiv nu vă spune absolut nimic, nefiind nici măcar concitadini cu el?

7 Replies to “Alte avantaje ale unui pseudonim”

  1. Vezi că, oricât ar fi netul de plin cu forma articulată, Viteazul, pe Mihai Viteazu îl chema nearticulat. „ Numele încetăţenit (prin tradiţie) şi admis este Mihai Viteazu. ” – zice George Pruteanu.

  2. Nu știam. De exemplu, văd că și pe Wikipedia este articulat. O fi un alt exemplu de uzul impune regula? Că în popor, l-or fi numit nearticulat.

  3. Google va colecta în continuare date despre tine, pe care le va asocia cu IP-ul tău, orașul tău și, printre altele, cu numele pe care ți-ai făcut contul Google. Că n-are de unde să-ți știe numele real.

    Esti it-ist, ar trebui sa-ti fie clar cu ce se mananca Big Data. Stai linistit ca stiu toti cine esti, cu nume si prenume. Iar daca nu ma crezi, studiaza putin recomandarile pe care le primesti de la serviciile google(toate, nu doar search) cand folosesti un alt cont “anonim”. Vezi ca am lasat la renata un link related

  4. Mă pricep la unele chestii mai tehnice, ca instalarea unui blog sau configurarea unui plugin; aia nu înseamnă că lucrez în IT. Iar dacă toți știu cine sunt, cu nume și prenume, atunci spune-le celor care critică pseudonimele că duc o luptă greșită, de vreme ce între pseudonim și datele din buletin nu există nicio diferență la modul esențial. Eu nu critic opțiunea altora pentru datele din buletin, deci mie nu mi se aplică.

  5. Bai, ce-ti mai place sa intinzi pelteaua. Ziceai ca on-line vine cu regulile si cutumele lui. Iar una din ele este ca daca dai cu blockquote, te referi strict la ce e acolo. Toti, de tipul Google, cu Big Data la dispozitie. Asa ca pastreaza-ti concluziile ipotetice pentru tine, nu mi le pune mie in gura.

  6. E, lasa ca o sa cresti mare si o sa intelegi, mai ales daca ajungi sa vezi si latura, nu doar paralelipipedul, vorba unei terte persoane :p

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *