Să zicem că are loc un eveniment neobișnuit sau inexplicabil, iar la fața locului sosește o echipă de investigatori. Cum decurg lucrurile mai departe? Dacă filmul e bun, vom avea ocazia să-i urmărim pe aceștia, la început complet ignoranți, mergând pe firul indiciilor și al deducțiilor, care-i apropie, pas cu pas, de deznodământul final, într-o manieră realistă dar plină de suspans, care nu distruge misterul inițial. Într-un serial de categoria B, va exista o persoană (un consultant, un specialist, un psihiatru etc) care îți va spune de fiecare dată, încă de la început, cine este vinovatul, cum a procedat, care îi sunt motivațiile și ce se va întâmpla dacă nu-l vei prinde, după care totul se va rezuma la o cursă de adrenalină între ăia buni și ăia răi. În Alphas, numele acestei persoane este Rosen Lee.
Rosen este un medic psihiatru care conduce o echipă formată din 5 indivizi cu abilități speciale (paranormale), numiți alphas, care luptă să contracareze acțiunile altor alphas, care, odată prinși, sfârșesc într-un fel de închisoare ilegală a guvernului, unde sunt tratați ca niște cobai, fără ca marele public să aibă habar de existența lor. Așa încât se pune întrebarea: cine-s cei răi, rebelii alpha care comit acte antisociale și în general fac ce-i taie capul, ori guvernul, căruia-i e frică de ei și care le încalcă cele mai elementare drepturi, sechestrându-i și folosindu-i ca material biologic de teste? Întrebarea constituie leitmotivul primului sezon.
Primul sezon este alcătuit din episoade cu subiecte de sine stătătoare, lucru care are avantaje și dezavantaje. La dezavantaje, timpul prea scurt (circa 40 minute per episod) îi obligă pe producători să trateze subiectele într-un mod superficial/fugitiv. La dezavantaje, nu pierzi nimic din cursivitatea poveștii de ansamblu dacă sari peste un episod și orice serial SF de acest tip, chiar unul prost, poate să ecranizeze ocazional idei interesante. Iar primul sezon din Alphas se pliază de minune: este per ansamblu prost, dar are câteva momente bunișoare. Mi-au cât de cât oarecum plăcut într-un fel episodul 10, cel mai bun din sezon, și 9, în care i-am revăzut pe Brent Spiner (Data din Star Trek) și Rebecca Mader (Zelena din Once Upon a Time).
Sezonul al doilea și ultimul aduce și o intrigă de ansamblu și pare că vrea să facă ceva mai mult, dar, chiar și așa, Alphas rămâne un serial de duzină, pentru momentele când vrei să-ți lași intelectul la culcare și să vezi ceva acțiune brută. Povestea e subțire, personajele sunt mediocre, actorii neconvingători. Cu o singură excepție: Ryan Cartwright e fenomenal în rolul lui Gary Bell, un tânăr autist care poate interacționa cu semnalele electrice. Scenariul lui este de asemenea foarte bun, așa încât este un deliciu să-l privești, episod de episod.
Dar cam asta-i tot, și-i mult prea puțin.
https://vimeo.com/262766110
Aldus, ești conștient că cei ce nu urmăresc serialele tale nu au ce comentariu să facă?
Tu nu te uiți la „serialele mele” și tocmai ai lăsat un comentariu. 🙂
Dar nu sunt „serialele mele”. Pentru că nu mă uit doar la ele. Despre multe încă n-am scris. Și nu pe toate le recomand. Ăsta, de exemplu, e slab. Dacă te uiți în urmă, vei găsi și seriale mai bune: Ozark, Better Call Saul, Californication, Travelers, The Orville, Boarwalk Empire.
Iar recenziile nu-s scrise să adune cât mai multe comentarii, ci să vă ofere niște motive pentru a viziona sau ocoli un film/serial.
Da’ câteodată au un efect opus celui scontat de mine. De exemplu, tu ai încercat să vezi The Blacklist, probabil datorită analogiei cu Silence of the Lambs, deși eu am specificat că l-am abandonat după primele episoade, în timp ce Cudi s-a arătat interesată de Lost, despre care iarăși am scris că-i o supă lungită și fără niciun gust. Dar ei i-a plăcut subiectul.
În schimb, la filmele și serialele pe care le recomand nu se uită nimeni. 😆