SUA, made in China

Iată o idee de reclamă la un produs de calitate: intri într-un magazin. În spatele tejghelei se află o tânără vânzătoare, care te privește zâmbitoare. O întrebi dacă are produsul dorit de tine, la care, spre stupefacția ta, ea îți răspunde ceva în mandarină. În cazul de față mandarina nu este un fruct, ci un dialect al limbii chineze. Ieși din magazin și intri într-un altul, unde scena se repetă identic. În sfârșit, în al treilea și ultimul magazin, respectiv cel promovat, cineva îți răspunde în limba ta, oferindu-ți marfa cerută. Cu subtextul: produsele noastre nu sunt chinerăzii!

Desigur, o astfel de reclamă n-ar sta prea mult timp în picioare, din motive de rasism. Dar lăsând rasismul la o parte, este sau nu justificată ideea de la baza ei, cu chinezăriile? Nu știu dacă ați prins „epoca de aur” ceaușistă. Dacă da, poate vă mai amintiți că pe vremea aia, un pix sau un stilou chinezesc era o chestie cu care te puteai făli în fața colegilor tăi de clasă. Pentru că băi, e chinezesc, nu ca al vostru, românesc! Iar dacă nu, îi puteți întreba pe părinții voștri, care sigur au prins. Timpul a trecut și China a ajuns sinonimul celui mai prost fabricant de orice. Produsele chinezești sunt, în accepțiunea generală, ieftine și proaste.

Mă opresc puțin asupra cuvântului ieftin, că-i important. Dacă există un lucru de care nu duce lipsă China, acela îl constituie chinezii, iar asta o face o țară foarte atractivă pentru orice producător¹mână de lucru ieftină. Sunt produsele chinezești proaste? Poate. Dar deschideți carcasa calculatorului de pe care citiți aceste rânduri și o să vedeți că pe aproape fiecare piesă scrie Made in China. A, nu citiți de pe calculator, ci de pe un telefon? Eventual un iPhone și nu o chinezărie? Pare’ rău să vă dezamăgesc, dar majoritatea componentelor Apple sunt fabricate de diverși intermediari ce au puncte de lucru și în China. Iar telefonul dvs este, cel mai probabil, asamblat de jumătatea de milion de chinezi care lucrează pentru Foxconn în Shenzhen. Mai sunt fabrici și în alte orașe, dar în Shenzhen Foxconn are un adevărat complex, cu dormitoare pentru muncitori, spital propriu, televiziune proprie etc. Unii salariați lucrează 12 ore pe zi timp de 6 zile pe săptămână, ca să vă asambleze dreptunghiul pe care îl țineți în mână. Feeling proud? Dacă ați deține acțiuni la Apple, ați avea un motiv.

Astăzi, influența Chinei începe să se facă simțită și la nivel media, inclusiv în filme. Și nu mă refer la filmele făcute în Republica Populară Chineză, ci la filmele de Hollywood. De exemplu, nava spațială din primele două episoade ale serialului Star Trek Discovery se numește Shenzhou, după programul spațial chinez ce a lansat deja 11 sateliți pe orbită, iar căpitanul ei este o asiatică care la un moment dat citează din Sun Tzu. Și primul ei ofițer, un extraterestru, recunoaște citatul! Evident, numerosul public chinez este atractiv pentru orice producător de filme, dar China începe să-și înfigă colții în industria media americană.

Și își permite să fie selectivă. Scoază la vânzare, Forbes Media a fost achiziționată în 2014 de Whale Media Investments din Hong Kong, după ce a fost refuzată de Axel Springer (Germania) și Fosun (China). Cel mai mare lanț de cinematografe din SUA și acum din lume, AMC Theatres, a fost cumpărat în 2012 de concernul chinezesc Dalian Wanda Group (și apoi extins). Același concern a achiziționat, în 2016, studioul californian de filme Legendary Entertainment. Producătorul american de jocuri video Riot Games, cunoscut mai ales pentru League of Legends (LoL), este, încă din 2011, proprietatea chinezilor de la Tencent. Și lista poate continua.

Nu găsiți interesant că state (unite) cu ideologii capitaliste și democratice au ajuns să se susțină aproape exclusiv cu ajutorul unor instrumente propagandistice – care încep să fie culese de reprezentanții puternicii economii chinezești, țară bazată, în mod paradoxal, pe o ideologie comunistă? Și pe muncă. Sau cum China, care cu 30 de ani în urmă își exercita influența asupra Republicii Socialiste România, începe acum să joace un rol activ în piața media (și nu numai) a Statelor Unite? Rol activ și vizibil, pentru că trebuie să menționez: cu o datorie a americanilor de peste un bilion de dolari către chinezi, orice discuție despre cine deține pe cine este de prisos. Eu cred că singurul motiv pentru care nu vedem mai multe achiziții de companii americane e că nimeni n-are ce face cu o țară falimentară.

O să închei cu un banc. Cică SUA declară război Chinei. În prima săptămână, toată media americană transmite imagini de pe front, unde militarii americani înaintează glorios pe teritoriul inamic. În săptămâna a doua, trupele americane au înconjurat Beijingul, care stă să cadă. Din păcate, în săptămâna a treia nu se mai înțelege dacă a căzut sau nu, pentru că toate transmisiunile Washingtonului sunt în limba chineză. Sau, cum ziceam la începutul articolului, mandarină. Dacă locuiți în America, rețineți acest sens al cuvântului; s-ar putea să vă prindă bine pe viitor.