Zilele trecute am fost să mă tund, că prea aveam un păr bogat, iar înainte de Crăciun e bine să pozezi în sărac și să ai gânduri cuvioase. În caz că nu știți, tunsul este actul prin care o fată care nu-i iubita ta îți umblă prin păr, te alintă și se joacă cu capul tău, care îi lasă un tribut. Totul se petrece într-o încăpere igienizată, în condiții civilizate, contra cost. Nu există preludiu, dar există coadă sau așteptare.
Când am intrat eu, la ceas de seară, în frizerie, coada număra nu mai puțin de opt bărbați, repartizați la două frizerițe tinere și harnice. M-am așezat în dreptul uneia dintre ele, așteptându-mi liniștit rândul. Cât timp am stat acolo, i-am putut vedea pe toți cei care s-au ridicat de plecare urând rând pe rând „Sărbători fericite” înainte să iasă pe ușă. Frizerițele le întorceau urarea, dar mi-am dat seama că pentru ele trebuie să fie deja obositor, fix ca fraza anterioară pentru cititor. Tu, clientul care merge acolo o dată la câteva săptămâni, simți nevoia să le urezi asta, dar ele o aud toată săptămâna dinaintea Crăciunului, în fiecare zi, de la fiecare client ca tine. Nu și ca mine, deoarece mi-am zis că eu la ieșire n-o să fiu tipicar.
Apoi a venit rândul meu. Frizerița la care m-am dus, o moldoveancă blondă și fâșneață, care mă mai tunsese și alte dăți, mi-a spus că la un moment dat și-a făcut apariția în frizerie un bărbat cam la 28 de ani, cu păr normal pe margini și ditamai coama pe mijloc, care i-a cerut să-l tundă scurt și uniform peste tot. Că locuiește la prietenă, iar ei nu-i place freza actuală. Tipa i-a spus că nu-l tunde așa, că nu-i stă bine. Și l-a tuns cum a vrut ea. Că, îmi zice, ce bărbat e ăsta, să-l controleze prietena? Mie-mi dă cu virgulă. Amar de viața lui, îi răspund eu, prins între gusturile prietenei și ale frizeriței! Și povestind așa cu ea, s-a creat o atmosferă mișto, iar la plecare n-am putut, nu m-a lăsat inima să nu-i urez „Sărbători Fericite!”.
Dar aici, pe net, lucrurile ar trebui să stea diferit. Pe măsură ce se apropie 25 decembrie, văd tot mai multe bloguri pe care se urează sărbători fericite. Ori asta e, din punctul meu de vedere, artificial și greșit. De ce? În primul rând, dacă se practică pe toate blogurile, urarea își pierde încărcătura. Devine o chestie gregară, un fel de hai să urez și eu, că toți o fac. În al doilea, blogul nu-i cel mai potrivit instrument pentru o astfel de urare. Blogul reprezintă o interfață a ta cu lumea, nu doar cu cei mai buni prieteni sau amici. Este pagina pe care iau formă ideile tale și nu locul unde s-o dai în sentimentalisme publice. Locul urărilor este în privat: telefonic, pe mail sau pe chat, celor care îți sunt cu adevărat apropiați.
Și apoi, gândiți-vă că peste 5 luni cineva aterizează, cine știe cum, pe articolul vostru cu sărbători fericite. Ce relevanță mai are, pentru el, acel articol? Dacă nu mai are niciuna, atunci nu-i un articol de blog, ci un articol de ziar. Articolele de blog ar trebui să rămână mereu proaspete, mereu actuale, mereu de interes. Așa încât, cu aceste gânduri în minte, mi-am jurat în barba rasă că, dacă la frizerie am dat chix, pe propriul meu blog în niciun caz, sub nicio formă și de nicio culoare n-o să scriu un articol în prag de Crăciun, la sfârșitul căruia să le urez cititorilor
Sărbători fericite, alături de cei dragi!
Ha, ha! Tocmai ai făcut-o. … Mie nu-mi plac urările cu nicio ocazie și pe nici un canal. În sensul că le găsesc ipocrite și inutile. Există oameni pe care îi iubești și la care te gândești aproape zilnic, dar nu comunici cu ei cu anii. Așa cum există oameni care-ți sunt indiferenți spre dezagreabili, dar ai obligații sociale față de ei și atunci intră pe lista obligatorie de felicitați cu ocazia… . // Bună observația că articolele de pe blog ar trebui să fie proaspete și interesante azi, precum și peste 5 luni/ani. // Mă număr, totuși, printre cei care respectă cutuma urărilor pe blog. // Înțelegi de ce îți scriu la calup.
Unele sunt ipocrite dar altele sunt cu bune intenții. La fel cum tu, când îi urezi ceva de bine unui client față de care n-ai nicio obligație, chiar dacă nu sunteți prieteni buni, poți fi sinceră în urarea ta. N-o fi cea mai călduroasă urare din lume, dar îi poți dori și ura în mod onest sărbători fericite, corect? Nu dintr-o conveniență socială, ci așa, ca unui seamăn al tău.
Iar ai probleme cu comentariile? Am setat o legătură între blogul meu și wordpress.com. Intră sus la Panou (mediul al doilea, după Despre); o să-ți apară un buton de logare pe O Poziție prin wordpress.com. Dă click pe el, după care confirmă că vrei să te loghezi la mine cu contul tău de wordpress.com, după care o să devii automat subscriber pe acest blog. Așa sper să nu mai ai probleme.
invalid security token, orice-aș face!
Cumva ai reușit la partea cu conectarea. Vezi de-acum înainte dacă-ți merge. 😉
Bine că trecură , zic .
Şi totuşi : cât de trist să fii , să faci aşa ceva ?
Ş’altminteri … Bă ! da’ cât de singur să eşti , să răspunzi la aşa ceva !
Nasol . No way !
Bun venit pe blog!
E, dacă i-ai urat bun venit, ți-ai găsit beleaua cu sociopata! 🙂
Fericiți cei săraci cu duhul, că al lor este subsolul articolelor!
Pai peste 5 luni s-ar putea sa fie perioada Pastelui, deci ai putea face un articol dublu de Craciu-Paste 😛
Apropo de asta, cică Moș Crăciun urca scările unui bloc, când se întâlnește cu iepurașul, care le cobora în goană.
– Ce-ai pățit, dragul moșului, de alergi așa?
La care iepurașul:
– Să nu cumva să te pună necuratul să intri în vorbă cu bătrânica de la 3!!
Intr-o Romanie moderna, cei doi s-ar intalni in trafic pe Valea Prahovei :)) (acolo pare sa fi stat timpul in loc).