A fost odată ca niciodată, începe un basm. Nu vreau să vă relatez povestea prințului dezmoștenit, că au făcut-o alții mai bine decât mine. O puteți citi ca introducere intrând pe linkul anterior. Și nici nu vreau să fac trafic de pe urma Regelui Mihai. Dar oare va rămâne o urmă după el? Probabil una vagă. Monarhia a fost un vis frumos. Sincer, chiar dacă am fi fost o monarhie, nu cred că putea fi vorba de una funcțională. Dar le-ar fi fost mai greu s-o facă nefuncțională decât le este să manevreze eșichierul politic românesc cum și din ce direcție vor.
Monarhia, gândesc unii intelectuali dezghețați, cu facultăți ‘nalte în afară, e o orânduire anacronică. Care își trage rădăcinile, nu-i așa, din aristocrație. Iar aristocrația merge până în antichitate și dincolo de Europa, dacă ne gândim de pildă la Legile lui Manu, dar să nu divagăm într-atât. Ce poate fi mai stupid, ne spun aceiași intelectuali, decât să deții puterea prin dreptul sângelui și nu să o câștigi pe baza calităților și efortului individual? Ceea ce nu știu respectivii intelectuali, sau poate doar mimează, este faptul că aristocrația a fost distrusă în mod intenționat, lăsând în locul ei masele de oameni cărora li s-a spus că pot face orice, tocmai pentru ca să nu poată face nimic. Cu rezultatele pe care le vedem. Democrația și libertatea totală este o utopie practică în comparație cu un sistem aristocratic imperfect dar funcțional.
Așa că astăzi, pe locul vechilor monarhi urcă oameni inculți sau parveniți, ce ajung fie marionete, pentru că n-au în sânge demnitatea de vlăstar nobil, fie tirani și despoți cum Evul Mediu nu știu dacă a văzut. Dar Evul Mediu – învățăm tot la școală – este o perioadă întunecată. Așa că hai să dansăm pe mormântul speranțelor unei monarhii românești. Desigur, nu se putea concretiza, dacă e să fim realiști. Dar de acum nu va putea exista nici în vis. Iar noi ne putem trezi la realitatea sordidă a unei lumi în care polii tradiționali au fost inversați; o lume fără repere nu poate fi decât una entropică, aflată în descompunere. La asta ne-a adus prăbușirea monarhilor și suntem prea orbi ca s-o mai vedem. Prințul și-a luat calul și a plecat. Huo monarhia!
Și bun venit în secolul XXI.
[…] COMPLETARE (16.11.2017) Mi-am adus aminte de fragmentul de mai sus când am citit fraza de mai jos ( ? ): „Democrația și libertatea totală este o utopie practică în comparație cu un sistem arist… […]
Nu doar intelectualii de o anumită factură se acresc la auzul cuvântului monarhie, ci și masele largi. Sau mai ales ele. Primii 50 de ani de dresaj comunist, plus încă 20 de comunism cu față umană își spun cuvântul.
Ai făcut tu ceva să-mi apară și mie comentariul! 🙂
Nu am umblat la nimic la comentarii. Serios, nu știu de ce nu ți-a mers ieri, doar Iosif este în moderare. 🙂
Da, ai dreptate, și masele largi. Prins în bula mea de net, am și uitat de ele.
Renata Carageani “Nu doar intelectualii de o anumită factură se acresc la auzul cuvântului monarhie, ci și masele largi. Sau mai ales ele. ” Asta deoarece au vazut ca cine vine sa le hotarasca soarta , indiferent de unde ar venii , odata ajunsi acolo unde doresc sa ajunga , devin indiferenti la sperantele lor , la asteptarile lor : de aia ! In plus de asta , intelectualii { chiar daca-s ” de-o anumita factura “} sant printre primii dezamagiti vs. masele largi care-s mai rabdatoare , ca-s proaste si oricum , masele asteapta binele tot de la intelectuali .
Marian, și acum avem o elită, doar că e formată din mai multe persoane și e invizibilă.
Am aflat si chiar cred ca-i adevarata chestia caci , nu era nebuna securitatea sa-si lase ciolanul doar pentru c-asa vroia “cineva ” iar acel cineva , nu era in nici un caz prostimea adica , inclusiv eu ! Asta fireste , daca te referi la sensul propriu , iar figurativ…si aici sunt mai mult decat de acord cu dumneata .