Dileme materialiste

Într-o noapte, doi demoni povesteau:
– Auzi băi Mitică, tu crezi în existența oamenilor?
– Sincer să fiu, Vasile, în ultima vreme am cam început să am îndoieli. Adică, pana mea: tot conceptul ăsta cu universul material și lumea și oamenii pare tras de păr. Undeva, acolo, există o planetă cu verdeață, cu iarnă, cu Game of Thrones, cu temperaturi scăzute, cu făpturi labile, care nu l-au văzut niciodată pe Ăl De Sus, blestemat fie-i numele, dar care se gândesc și aspiră la el… pare așa, un fel de ciorbă ca să ne țină șefii sub control.
– Îți dai seama? În fiecare noapte mergem la adunare, ne concentrăm să trimitem energii psihice malefice la șefu-n praznic, și poate totul e degeaba. Doar o abureală, ca să avem o ocupație și să nu facem gălăgie. Să ne țină într-un anumit ritm.
– Sau poate colectează energia gândurilor noastre, și o folosesc naiba știe la ce. Că știi cum e cu energia. Poate de aia ne e frică la toți să mișcăm în front.
– Știi ceva? Eu în noaptea asta nu mă mai duc. O să zic că m-au durut coarnele sau ceva. Și așa pe TV Educațional rulează The Devil’s Advocate.
În acel moment, în spatele lor se auzi o voce tunătoare:
– Băi pezevenghilor, ce faceți aici?
– Să trăiți, șefu’! Nimic!
– Nimic, să trăiți! Stăteam și noi la o poveste…
– Povesteam despre filme, șefu’!
– Da? Și povestind așa, n-ați văzut norișorul alb de deasupra voastră?
– Ăăă… nu, ziseră ei, abia atunci observând îngroziți conul de lumină în care se aflau.
– Noa foarte bine, că din noaptea asta treceți la întreținut cazanele. Scot io neatenția din voi! Și acum, marș la adunare!
– Da, șefu’, să trăiți!

3 Replies to “Dileme materialiste”

  1. Interesanta postare cu un sigur amendament : aia doi nu se numeau Mitica si Vasile ci…Liviu si Calin iar boss-ul ….Klaus 😉 ! Bine ca macar drumul spre cazanul cu smoala va fi pavat…fireste , DACA va fi facut pana atunci 😎 .

Leave a Reply