Sau despre moartea cunoscutei actrițe Stela Popescu. A trecut mai bine de o zi de la deces, așa că deja s-a răcit, e la temperatura camerei. Da, am încercat un titlu cu umor negru, dacă tot suntem la capitolul decese. Dece–se moare? Pentru că ni se gată zilele. Sau îl puteți citi în cealaltă cheie. Titlul. Merge oricum.
Am cules, din lumea largă (a internetului), câteva reacții pe acest subiect. Pe acest subiect! Stela Popescu a ajuns un simplu subiect de analiză, până și formularea mi-e rece. Încep cu un comunicat de presă preluat de pe b1.ro:
Marea actriță Stela Popescu a murit la vârsta de 81 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. Actrița a fost găsită la ora 15.40 fără suflare, de un echipaj SMURD.
Nimic de citit în continuare, același anunț scris într-o limbă de lemn, pe tipar fișă biografică post-mortem, prezent în mai toate fluxurile de știri. Pe blogul citat, comunicatul îi urmează, în mod metafizic, unui articol despre meditație.
Expertul în securitate și blogărul Hari Bucur-Marcu critică cu diplomație și umor fin, pe profilul său de Facebook, sintagma „marea actriță”:
Despre morți, numai de bine! Nu cred că este o impietate să le amintesc celor care folosesc expresia „decesul marii actrițe…” că, în cazul doamnei Stela Popescu se poate vorbi mai corect, din punct de vedere estetic și artistic, despre decesul îndrăgitei (sau extrem de îndrăgitei) actrițe, decât despre „marea” actriță.
Decesul domniei sale este o mare pierdere pentru teatrul de vodevil și pentru reclama românească, precum și pentru tot publicul care a îndrăgit-o, de-a lungul frumoasei și îndelungatei sale cariere.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Iar scriitoarea și blogărița Renata Carageani constată că spiritul de turmă combinat cu lipsa de reacție ne transformă în criminali pasivi:
Și totuși, după ce am văzut întregistrarea asta, care s-a făcut cu două zile înainte de moartea ei, nu pot decât să mă simt îngrozită: cabotină sau nu, clișeistă sau nu, vulgară și pe gustul vulgului sau nu, ființa Stela Popescu a murit cu zile, fiindcă a urcat pe o scenă cu un AVC deja făcut, incoerența, afazia, incapacitatea de-a apuca obiecte, absolut evidenta neconectare la realitatea momentului și enșpe mii de alte detalii despre faciesul ei și despre gângureala nervoasă ar fi trebui să-i determine pe cei trei popândăi care o secondau pe scenă să facă ceva.
Iată în câte moduri se poate vorbi despre un același (tragic) eveniment! Cât despre mine, n-am văzut decât o infimă parte din rolurile Stelei Popescu, pe care am îndrăgit-o pentru expresivitate și jovialitate. Se pare că decesul dânsei a survenit în urma unui accident vascular cerebral. Adică, o arteră de pe creier s-a spart sau a fost blocată de un cheag de sânge. Și nu pot să nu mă gândesc că, trăgând linie, nu le-a ieșit foarte bine reclama celor de la Farmacia inimii – Catena.
Sau poate soluția este o asigurare de viață.
I-am vazut admiratorii doamnei Stela, cum sareau ca maimutele la safari, pe masina mortuara. Strigau bietii angajati ca nu se da nimic, faceti loc sa putem scoate cosciugul … nimic ! Maimutele tot cocotate pe masina ! Ar fi trebuit sa cheme pompierii sa puna furtunul cu apa pe ei, poate asa ar fi priceput sa se dea la o parte si sa faca loc mult iubitei lor, Stela. Macar din respect, daca nu din civilizatie.
Eu sunt un iubitor al scenei , iubesc mai mult scena decat panza cinematografului . Am vazut-o pe Stela Popescu in roluri mari si pe scena la Bulandra si la Teatrul Mic sau la teatrul Nottara sau la Gradina Boema . La teatrul Constantin Tanase nu prea m-am dus deoarece , vodevilul , teatrul de revista in general , cere o anume stare de spirit , cere sa ai o anumita cantitate de umor care sa ramana in permanenta aceeasi si , in nici un caz nu te duci la un spectacol de revista pentru a-ti reincarca bateriile cu umor ci cel mult pentru a le pastra la aceeasi capacitate . Iti trebuie un obraz gros ca tovalul pentru a pleca de-acolo in aceeasi stare de spirit cu care ai intrat in sala plus , o anume cultura pentru acest gen de spectacol , cultura pe care , cu umilinta marturisesc ca n-o am . Am vazut-o si-n filme{ unele bunicele } dar si pe scena si-ti pot spune ca , in ” Trei surori ” bunaoara si- a jucat magistral rolul …parca de fiecare data mai bine caci , am vazut piesa de vreo trei ori intr-o luna . Nu mai amintesc de rolul din ” Steaua fara nume ” a lui Sebastian unde a depasit-o de departe pe Marcela Rusu in rolul Monei . A fost o mare actritza romanca insa…la 81 de ani , intreb si eu ca ala de-a vazut prima data girafa : cat sa traiasca frate ? Si mai intreb ceva : oare dintre toti aia de s-au inghesut ca la pomana in use la “Tanase ” cati au vazut-o pe scena ? Spunea cineva ca , “ne-a infrumusetat Revelioanele in perioada comunista ” .Nimic mai fals ! Pana si atunci romanii sorbeau ca pe ambrozie mitocanismele lui Amza Pellea sau pe cele ale lui Tociu si Palade . A fost o actrita mare a teatrului romanesc , o stea a teatrului de revista si-i mare pacat nu ca s-a dus ea ” s a moara nitzel ” ci , pentru ca altcineva in locu-i…parca nu se prea intrezareste .Renata Carageani…are dreptate mai ales ca , a si spus ca nu-i o admiratoare a genului respectiv .Iar dumitale aia , “nu le-a ieșit foarte bine reclama celor de la Farmacia inimii – Catena.” , aia-i PIRAMIDALA !!! Daca tii neaaparat o monstra de umor negru , aproape similar cu cel abordat de ” marea actritza ” in ultimele sale roluri . O curiozitate mare asi avea dupa figura asta : aia de la Catena vor mentine clipul publicitar sau , vor astepta sa dea coltul si Arsinel ??? Ei bine , asta ar fi cu adevarat umor negru cat cuprinde !!!!
@Marian
Eu cred că vor schimba clipul. 🙂 Cum să dea o reclamă la „farmacia inimii” când protagonista e moartă? Ar fi culmea.
” Traim in Romania iar asta ne ocupa tot timpul ” asta pentru a parafraza un ” clasic in viata ” al alora de la antene . Mai pe romaneste : orice este posibil in Romania daca …cerintele pietei de publicitate o cer !Respect si-o saptamana cat mai buna in continuare !
La fel și domniei tale.