De sărbători, Fuego sau fu ego?

E 11 decembrie, iarna se lasă așteptată dar calendarul merge necruțător înainte, iar Alex ne face, pe blogul lui, niște recomandări de colinde. Cântate pe un ton cam baritonal, de către diverse coruri, că asta este, zice el, esența colindei. La pachet cu sfatul de a nu-i mai asculta pe alde Fuego sau chiar Hrușcă. Și cu ocazia asta mi-l readuce pe primul în atenție.

Nu știu dacă mai știți, dar acum un an și fo’ două luni Adriana Șandru scria pe blogul ei, între timp intrat în neant, un articol intitulat „Fuego s-ar putea să fie un mare mincinos”, aducând în sprijinul ipotezei sale faptul că nu l-a văzut niciodată în poze care să ateste că picta sau că măcar avea pete de vopsea și ulei pe mâini, gen. Desigur, există oameni care vor crede că dacă nu te lauzi cu un anumit merit înseamnă că nici nu-l ai, iar frumoasa Adriana a ieșit cam șifonată din această afacere, ulterior cerându-și public scuze, după ce înțeleg că artistul s-a filmat pictând. Dar ceea ce o să vă relatez mai jos nu se bazează pe speculații.

Urmăream, cu mulți ani în urmă, o emisiune televizată, cred că pe Antena 1, la care era invitat Fuego. Acesta a avut un dialog cu prezentatoarea, căreia, la un moment dat, i-a povestit un vis. Și i l-a povestit cam așa:

Vreau să povestesc un vis. Am visat că mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu pășea alături de mine, pașii noștri lăsând o urmă dublă în nisip. M-am uitat în spate și am văzut că urmele se pierdeau în depărtare, dar, pe anumite porțiuni, nu exista decât o singură urmă de pași. Mi-am revăzut firul vieții și am realizat că locurile în care nu se vedea decât o singură urmă de pași coincideau cu cele mai grele momente din viața mea: momente în care am suferit, în care am fost deprimat, în care am pierdut ființe dragi, în care am avut îndoieli sau în care am fost bolnav. Și atunci am îndrăznit să-i reproșez lui Dumezeu: „Doamne, Tu mi-ai promis că vei fi cu mine în fiecare zi, de ce m-ai părăsit chiar în acele momente grele?”, la care El mi-a răspuns: „Zilele în care n-ai văzut decât o singură urmă de pași sunt zilele în care te-am purtat în brațe…”.

La care prezentatoarea i-a răspuns cu „Sublim!” sau ceva similar, după care și-a continuat emisiunea.

Poate vă întrebați cum de mi s-a întipărit visul lui în minte. Pentru că l-am recunoscut. Îl văzusem înainte pe cel puțin un site, sub semnătura unui alt visător. Îl puteți citi și acum, de exemplu aici sau aici, iar asta nu poate fi decât o mărturie a originii lui divine, căci altfel cum s-ar fi putut ca diverse persoane să aibă, la momente diferite de timp, același vis profund sacru și revelator?

Cât despre ce cântă Fuego, n-am ascultat, așa că nu pot emite păreri cu privire la calitatea versurilor sale sau corecta lor încadrare în genul proxim muzică. Dar Hrușcă îmi place, iar Hrușcă de Crăciun este absolut acceptabil, pe când muzica postată de tine, măi Alex, este cam de înmormântare, nu de sărbătoare. Colindele nu trebuie să aibă bași și baritoni, că nu sunt piese de rock și nici de operă, nici balade cu haiduci și nici slujbe de pomenire nu trebuie să fie, ci mai degrabă fine acorduri și mlădioase glasuri, cari să gâdile în mod plăcut urechea și să îndrepte ochii spre elevatele planuri cheleste, rafinând conștiința aughitoriului care iaște.

În loc de Post Scriptum:

4 Replies to “De sărbători, Fuego sau fu ego?”

  1. Sa stii ca mi s-a mai atras atentia asupra “problemei”, ca vai dar nu merge sa pui popi pe difuzoarele din supermarket. Cumva, chestia asta nu-l face pe cel care intreaba sa-si puna problema ca poate nici n-ar fi avut ce cauta colindele in supermarket, in special nu spamate non-stop timp de o luna.

    Ideea mea de baza, poate exprimata greoi, este ca colindele nu-s sticksuri sau seminte, sa le rozi toata ziua, zi dupa zi. Traditia glasuieste ca colindele se cinta cu o ocazie anume (de obicei in ajunul zilei de 25), si intr-un context destul de clar. Ca orice chestie faina din viata asta, putin ragaz si putina pauza sunt necesare pentru a gusta mai bine colindele, atunci cind ai totusi parte de ele. Daca ele se revarsa de pe toate canalele, ajung mai degraba sa te irite decit sa te bucure.

    Sigur, eu am trasat niste tuse mai groase, pentru a sublinia contrasul intre idiotenia moderna, si cum ar putea sa stea lucrurile. Nu cer insa imperativ sa dam de-acuma femeile afara din cor, si sa cintam funebru; de asta mentionez si Madrigalul, ca un exemplu fain de cor echilibrat.

    Totusi, ideea de baza ramine: alde Fuego si Hrusca nu fac altceva decit sa contribuie la un comercialism de prost gust.

  2. Mie îmi place Hrușcă, nu-i pot găsi nicio vină. Dar ai dreptate când zici că excesul duce la suprasaturație. Adică înțeleg și punctul tău de vedere. De exemplu, dacă îi tot zici soției „te iubesc” în fiecare zi, la un moment dat cuvintele ăstea își vor pierde semnificația și vor deveni banale. Totuși, până la urmă se dă ceea ce place majorității. Oamenii vor să trăiască atmosfera de Crăciun cu o lună înainte, să simtă că vin sărbătorile. Într-un fel, și mie îmi plac. De exemplu, mi-a venit cheful, dacă tot suntem în decembrie, să mă uit la niște filme de fantezie, cu povești sau cu Moș Crăciun. E o chestie de atmosferă. Ție nu-ți place, altora le place. Csf? Ncsf.

  3. Ok, cred ca putem separa doua sau chiar trei fire de discutie de-aici.

    @Gindirea sefilor de magazin si-a altor factori de decizie:

    Personal, eu cred ca-i foarte pernicios sa te iei dupa impresii ca “oamenii cer”. Presa a murit deja de git cu ideea ca “le dam oamenilor ce cer”.

    Hai sa stam putin si sa analizam, chiar ai zice ca prezenta sau absenta colindelor influenteaza in sens pozitiv decizia omului de-a intra in magazin? Mie nu-mi pare, deloc. In schimb, inversul e perfect posibil. Eu unul chiar am iesit val-virtej din unele cosmelii unde incercau sa forteze atmosfera prin muzica (valabil si pentru colinde iarna, valabil si pentru muzica “light” “de vara”).

    Desigur, nu poti obliga patronii sa nu-si dea cu tesla in coaie. Hai ca fac articol pe tema.

    @Ce aleg oamenii sa asculte:

    Eu nu-s onlain sa dau directive si sa trasez norme, fiecare asculta ce doreste. Daca tie iti place Hrusca, go you. Daca tie ti-e ok sa asculti colinde 24/7, idem go you. Bravo tie.

    Eu personal sunt un sustinator al ideii de minimalism studiat, motiv din care si propun tot felu’ de chestii care mai taie jos din harmalaia vietii. Prefer sa ascult colinde 3 zile din an, dar acele momente sa-mi ramina intiparite in memorie ca o imagine la care voi reveni cu drag.

    Mnoa, blogher fiind, ar parea ca scriu ca incercare normativa. Nu-i deloc normativa, este pur si simplu o incercare de a “vinde” o idee si altora.

    @Atmosfera de craciun:

    Asta e inca un aspect care a cazut prada imaginilor US-tarde. Craciunul nu-i doar o perioada de veselie, Doamne apara si pazeste. E si o perioada de reculegere, de calm, de bucurie impartasita taciu cu prietenii si familia, de introspectie samd. Vezi abordarea traditionala a nemtilor, cum priveau ei sarbatoarea asta. Vezi in general cum era sarbatorit craciunul acum 100 de ani.

    Sigur, daca ne lasam imaginile despre lume & viata sa fie conduse de comercialism, atunci o sa ajungem la concluzia obligatorie ca ar fi craciunul chestia aia poleita cu argint & aur, o luna de zile cind ai datoria sa fii vesel non-stop, si sa te bucuri de toate aspectele vietii.

    Or noi traim totusi vieti destul de stresante, nu-i sanatos psihic sa incerci o asa abordare a vietii. Asa ca resping ideea, si impreuna cu ea toate produsele conexe care incurajeaza abordarea asta. Ceea ce il include si pe Hrisca ala, desi saracu’ n-are alta vine decit ca muzica lui prinde la oameni.

    Cam asta.

  4. @Gindirea sefilor de magazin si-a altor factori de decizie

    Nu cred că șefii de magazin pun colinde în mod strategic. Cred că pun pur și simplu muzică de sezon sau lasă să meargă un post de radio și ce muzică se dă pe postul ăla, aia e. Și se face că în perioada asta se dau colinde.

    Ziceam doar că mie îmi plac colindele. Și îmi place mai mult cu muzică într-un magazin, decât „pe uscat”. Dar azi l-am auzit pe Fuego colindând, și nu mi-a plăcut.

    @Ce aleg oamenii sa asculte

    N-aș asculta colinde vara. Dar în decembrie merg. Pregătesc atmosfera de Crăciun.

    @Atmosfera de craciun

    Cum adică, dacă trăiești stresat nu-i sănătos să te bucuri? Nici de Crăciun nu-i sănătos? 🙂 Și de ce nu poate fi simultan o sărbătoare a veseliei și o reculegere? Când te reculegi nu ești vesel și fericit? Sau te reculegi în tristețe și deprimare, constatând efemeritatea vieții ăsteia? 🙂

    Nu mi-e clar dacă susții că de Crăciun ar trebui să ne punem cenușă în cap, dar dacă da, nu subscriu. Crăciunul poate fi o sărbătoare a veseliei, care veselie nu-i neagă cu nimic valențele ei spirituale, profunde, de reculegere etc. Că de Crăciun petreci mai mult timp cu familia dar te și simți mai bun, mai curat, mai împăciuitor etc.

    De fapt, există o teorie care spune că reculegerea adevărată nu-i cea pe care o obții într-un vârf de munte, izolat, ci cea pe care o poți împăca cu agitația orașului în care trăiești.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *