Cum agăți o tipă în tren

Ghiduri despre cum să agăți fete s-au tot scris. Dar vremurile s-au schimbat, iar ceea ce era valabil ieri nu mai este neapărat valabil azi. În cele ce urmează, o să vă descriu pașii pe care trebuie să-i urmați pentru a agăța o fată într-un tren.

Așadar, să zicem că vă aflați în compartiment cu o tânără frumoasă, alături de părinții ei, în drum spre ceva oraș îndepărtat, motiv din care n-ați putut merge cu mașina, că era prea departe și oricum n-aveți mașină. Totuși, puteți agăța o fată și fără să aveți mașină. Pentru asta, trebuie să vă înarmați cu răbdare, bun simț și politețe. Indiferent de tipologia fetei din fața voastră, pentru că mai întâi îi veți ținti mama!

Nu știu dacă astăzi se mai fumează pe coridoarele trenurilor, de când cu legile anti-fumat și de când nu mai circul cu trenul. Dacă da, urmăriți momentul când mama fetei iese la o țigară și ieșiți după ea. Dacă nu, ieșiți oricum la aer și așteptați-o să iasă la toaletă sau ceva, și intrați în vorbă cu ea. Ce vreme urâtă, aveți dreptate, unde mergeți, lung drum, și eu, de unde veniți? – și cu asta aflați primul lucru important: de unde e fata. Mai departe faceți cunoștință, având grijă să precizați și numele de familie: mă numesc X Z, mama o să se prezinte și ea, și cu asta aflați numele de familie al fetei. Tot ce mai trebuie este să găsiți o metodă de a-i afla numele de botez. Sandei îi place cu trenul? A, Alina, credeam că o cheamă Sanda.

Odată aflat în posesia numelui, prenumelui și localității fetei, intrați în compartiment, deschideți telefonul, vă logați pe Facebook și îi căutați profilul, pe care i-l identificați foarte ușor, dat fiind că aveți poza ei tridimensională în fața ochilor. După care îi trimiteți o cerere de prietenie, ea vă dă accept și începeți să vă trimiteți unul altuia cuvinte dulci, pupături, glumițe, emoticoane și selfie-uri.

Pentru că asta e singura modalitate de a mai socializa cu o fată aflată într-un tren. Sau într-un autobuz. Sau într-un magazin. Sau pe stradă, dar să nu divaghez. Succes! Și, cine știe, dacă aveți noroc, poate cândva o să vă dea și adresa ei, în vederea unei eventuale, ciudate și anacronice întâlniri în carne și oase.

7 Replies to “Cum agăți o tipă în tren”

  1. Mai exista ideea de a “agata” azi 🙂 ? (Cineva din generatia noua ar cauta-o pe Tinder – daca e singura si dintr-o generatie mai tanara sigur e acolo, chiar si cu parintii langa).

  2. Am fost de curând în Lidl, am văzut o tipă bună, păr blond spre alb alb, corp superb, tocuri ‘nalte. N-am reușit să-i văd și fața: era permanent cu nasul în telefon. Și cu maică-sa lângă ea, să o ghideze și să facă cumpărăturile. Mai lipsea lesa. Sau într-un mijloc de transport în comun, 20 de tineri împreună, da’ singuri. Socializând fiecare în cutiuța aia mică, pfuai, nu știu ce-o ajunge generația asta pro.

    Altfel, da, fetele cică se cam plâng că s-a învechit ideea cu agățatul, mai precis că băieții nu-s interesați. Mai bine bagă o Fifa sau ce joacă ei. 🙂

  3. Auzi, tu de ce comentezi cu link spre blogul de wordpress.com? Ai uitat să-ți faci update la profil?

  4. Bine ca mi-ai zis! Un alt blog imi ceruse contul de WordPress pentru a putea comenta si am ramas logat pe el. Scuze 🙂

    Altfel, nici macar nu mai e vorba despre ”agatat”: pur si simplu nu poti porni o conversatie decenta cu o persoana (in tren, avion sau unde vrei tu) pentru ca sunteti amandoi cu nasul in smartphone. Ai mai multe sanse sa te uiti la fata ei, sa-i retii numele si sa o adaugi pe Facebook si abordezi acolo… in timp ce esti langa ea 🙂

  5. Exact. Mă gândesc să-mi deschid o firmă de SEO cu profil matrimonial, adică pentru facilitarea întâlnirilor între băieți și fete. 😆

  6. Aldus, când o fată agățabilă călătorește cu părinții, renunță. Dacă, prin absurd, îți ies cărțile, mama ei nu va uita niciodată că ea ți-a facilitat întâlnirea sau, mai rău, că, de fapt pe ea ai vrut s-o agăți.

  7. Păi și de ce n-ar putea călători cu părinții? Ce, adolescenții nu mai pot merge nicăieri cu familia? Plus că agățatul îmbracă multe conotații. Până la starea civilă mai este.

    Lăsând asta la o parte, eu am scris articolul pornind de la constatarea că azi toată lumea e cu capul în telefon și nimeni nu mai socializează pe bune, ci doar virtual. Cam acolo băteau rândurile mele. Poate fi socializare în loc de agățat. Mai cunoști lume nouă, mai schimbi un cuvânt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *