Bate cineva la ușă la Cudi.
Cudi:
– Cine-i?
O voce rece și transpersonală, pe un ton care-ți face pielea de găină:
– Moartea!
Cudi, răsuflând ușurată:
– Uff… Am crezut că-i mama-soacră!
Foarte mișto bancul!Numai că ultima replică, pentru firescul poveștii, nu e „Am crezut că e mama-soacră”, nimeni nu zice mama-soacră, când nu e de față, zice „soacră-mea” .
Loading...
Am înțeles! Fără paragraf nou, oricât ai scrie.
Loading...
Nu știu dacă din cauză de paragraf nou. Mai verifică. Dar bine că ai reușit, într-un final. Cât despre banc, cel original era cu doi hoți care crezuseră că era poliția. 🙂
Foarte mișto bancul!Numai că ultima replică, pentru firescul poveștii, nu e „Am crezut că e mama-soacră”, nimeni nu zice mama-soacră, când nu e de față, zice „soacră-mea” .
Am înțeles! Fără paragraf nou, oricât ai scrie.
Nu știu dacă din cauză de paragraf nou. Mai verifică. Dar bine că ai reușit, într-un final. Cât despre banc, cel original era cu doi hoți care crezuseră că era poliția. 🙂