– Alo, 222222?
– Da!
– Sunteți bun vă rog să chemați salvarea? Mi-am prins degetul în roata de la telefon. Continue reading →
– Alo, 222222?
– Da!
– Sunteți bun vă rog să chemați salvarea? Mi-am prins degetul în roata de la telefon. Continue reading →
Știți ce s-ar întâmpla dacă toată lumea s-ar apuca să compună poezii chinuite despre iubire, să posteze poze cu fluturași pe rețelele sociale, să distribuie citate motivaționale și bancuri de doi lei, să scrie mesaje despre cum trebuie să devii conștient de frumusețea ta interioară etc? Am trăi într-o lume mult mai bună. Continue reading →
Am asistat recent o dispută interesantă pe Facebook. Cineva – om inteligent, cultivat – spunea că Papa este infailibil și o mulțime de alții îl contraziceau cu argumente cât se poate de juste: că este și el om, că este supus erorii, că are interese politice etc. Ceea ce nu reușeau respectivii să înțeleagă este că interlocutorul lor nu la omul din spatele hainei bisericești se referea, ci la funcția sau investitura lui. La ideea de papă, dacă vreți. După cum nici eu, în rândurile de mai jos, nu la știință mă voi referi, ci la practicanții ei. Supuși, ca noi toți, posibilității de a greși. Și când spun „posibilitate de a greși” nu mă refer la abordările, cercetările și experimentele științifice, unde există mecanisme cu rolul de a preveni sau îndepărta eventualele erori, ci la posibilitatea de a greși ca oameni, adică de a face alegeri greșite. Continue reading →
Zilele trecute a murit Răzvan Ciobanu. Ați auzit de el? Nici eu, până ieri sau azi. Cică el conducea liniștit, când mașina lui s-a decis să părăsească în trombă carosabilul. Unii zic că a murit pentru că era amator de senzații tari. Alții zic că a murit pentru că l-a mâncat în cur să prindă peste 200 la oră. Formulările diferă, dar exprimă același lucru. Pe mine altceva m-a frapat: faptul că era creator de modă. Continue reading →
O grădină în spatele casei, o livadă cu pomi fructiferi și ceva iarbă, într-o zonă rurală a unei Românii păgubită de satele ei din trecut. Cine n-are casă la țară, să-și cumpere! Continue reading →
După cea mai scurtă convorbire cu RDS, astăzi a venit rândul unui nou dialog telefonic telegrafic. De data asta nu eu sun, ci eu sunt cel sunat – de pe un număr pe care nu-l aveam în agendă. Și răspund, pentru că am o situație de familie care mă face accesibil tuturor. La capătul celălalt1Da, știu, „capătul celălalt” sună deja perimat, în condițiile în care telefonul cu fir a fost înlocuit de celular. Cum, nu știți ce este celularul? Strămoșul telefonului smart. Adică al acelui telefon construit ca să vă compenseze deficitul de IQ., o voce feminină lipsită de inflexiuni: Continue reading →
Că tot spunea o pluseriță să renunțăm la cupluri în favoarea grupurilor iar o prietenă virtuală se arăta interesată de o comunitate privată, mi-a venit ideea unui blog colectiv. Bine, asta-i o idee recurentă la mine, îmi vine, mi-o exprim, e contrazisă de realitatea din teren, renunț la ea după care recidivează și tot așa. Dar eu nu-mi pierd niciodată speranța că, până la urmă, planetele se vor alinia cum trebuie. Continue reading →
Zice Cudi, într-un comentariu de pe blogul propriu: Continue reading →
Scriu și eu la rece, că abia zilele trecute am aflat și n-am avut timp să tratez chestiunea pe blog. Dar scriu, că merită înscrisă în analele cât mai multor rubrici de știri. Cum cine merită? Oana-Maria Bogdan. Continue reading →
Dark City are la ora actuală două versiuni: theatrical (100 minute) și director’s cut (111 minute). Versiunea theatrical se deschide cu o narațiune a unui doctor Schreber2Dr. Daniel P. Schreber, jucat de un excelent Kiefer Sutherland., ce devoalează o parte din misterul filmului. A fost introdusă la presiunea studioului, care a considerat că spectatorii sunt prea nătângi și superficiali pentru a urmări un film de mister dacă nu li se dau pe tavă, încă de la început, măcar câteva spoilere. Versiunea director’s cut sare peste această introducere și ne prezintă un tip care aparent suferă de o profundă și totală amnezie. Continue reading →