Când prețul e zero

Probabil sunteți la curent cu teoria (probată faptic de nenumărate relatări) cum că Facebook nu se limitează la a te asculta doar pe tine, ci trage cu urechea și la conversațiile celor din jurul tău, chiar și atunci când nu vorbești la telefon – microfonul fiind aici componenta cheie. Sau despre cum trecând pe lângă magazinul X, îți apar reclame la produsele magazinului X. Ăsta ar fi, dacă nu mă înșel, GPS-ul. Și evident că Google face la fel, după cum Yahoo și toți restul. Ca mostră: Continue reading →

Tipuri de anormalitate

M-am apucat să-i răspund lui Klaus acolo unde a pus întrebarea, în secțiunea de comentarii de pe blogul lui Cudi, dar, scriind, mi-am dat seama că subiectul e interesant, că mă voi lungi și că ceea ce scriu poate constitui scheletul unui articol de sine stătător. Așa că iaca îi răspund aici. Întrebarea sună în felul următor: Continue reading →

În caz că dai colțul

Poate nu trebuia să vorbim de subiectul ăla. Adică, m-am simțit eu nașpa. Da. Și fata aia… cumva mă simt responsabil. Că eu i-am recomandat-o. I-am zis că știi, e frumoasă, dă-i cerere… Da’ părea cuminte. Tu o cunoști? În fine, îți zic după ce cobor din autobuz. Părinții tăi dorm? Am zis că părinții tăi dorm? Tu nu dormi? La ora asta… 🙂 Cam în trei minute ajung. Dau curba și intru în gară. Da, dau colțu’. Numa’ că m-am obișnuit să nu mai zic că dau colțu’. Că știi cum e, Doamne ferește să dai colțu’. […] Cam în 15 secunde mă dau jos. 1, 2, 3…

Continue reading →

Limbajul nostru corporatist

Am intrat mai devreme pe blogul unui Alex Oancea1N-am nimic cu omul, nu-l cunosc, acum am intrat prima dată la el – din câte rețin. care scrie rar și prost. Prin prost înțeleg că are un limbaj de corporatist. Iar ca să-mi dați sau nu dreptate, vă ofer o mostră dintr-un articol intitulat Facebook încotro?:

Nici cu brandul sau organizația nu e ușor. Devii din ce în ce mai captiv bugetelor și monetizării tot mai expensive. Reach-ul organic pentru care ai intrat în rețea se micșorează văzând cu ochii.

Continue reading →

Lucruri care nu-mi plac

Ca orice om, am și eu o listă de lucruri care-mi plac, lucruri care-mi sunt indiferente și lucruri care nu-mi plac. De exemplu, nu-mi place berea. Am încercat să beau, pentru că bere în sus, bere în jos și m-am întrebat ce bărbat sunt eu dacă nu consum – asta mai ales că unii mă bănuiesc a fi femeie -, așa că m-am dus la magazin și mi-am cumpărat câteva doze. Să văd cum e. Fără alcool, ca să nu cumva să-mi displacă din alte motive – eu nu consum nici băuturi alcoolice, sunt bărbatul ideal.2Apropo de care chestie, ce dovadă de bărbăție e să mergi acasă pe toate cărările și prin toate belțile, de beat ce ești? Nu mai rețin marca, dar un nume cunoscut. Nu mi-a plăcut, dom’le. Adică, nu că ar fi fost grețoasă sau ceva, ci pur și simplu n-aveam nici un ghes s-o dau pe gât. Am băut poate jumate din prima doză și pe restul am dat-o. Culmea – unei femei. Și, evident, în afară de bere nu-mi plac o mulțime de alte lucruri. Continue reading →

Care-i treaba cu vlogurile

Nu știu afară, dar cel puțin la noi vlogosfera pare populată de tineri analfabeți, miștocari și lipsiți de orice repere. Majoritatea copii. Care-i problema lor? Ne-o spune Radu Alexandru3autorul blogului Pitici Gratis, într-un articol din 2015: sunt penibili. Dar asta nu-i face să aibă mai puțin succes. Probabil n-ați auzit de ei, dar la fel de probabil copiii voștri sau ai cunoscuților da. Unii dintre ei au peste un milion de abonați. Și nu sunt chiar atât de mulți copii la noi în țară. Mă rog, copii, elevi, puberi. Într-un cuvânt, imaturi. Continue reading →