Pe-un picior de plai

Nu prea ascult radioul. Nu că aș avea ceva împotriva posturilor radiofonice sau că nu mi-ar plăcea muzica/știrile lor: pentru a ajunge la concluzia că nu-mi plac, ar trebui să le ascult, ori eu am menționat deja că n-o fac. Dar zilele trecute mergeam cu o mașină de ocazie la Bistrița. Apropos, eu sunt unul dintre puținii români care nu au mașină și unul dintre și mai puținii români care nu au un Mercedes, un BMW sau un Volkswagen. Nu mai rețin ce marcă era mașina cu care călătoream, dar știu că înăuntru mergea radioul. Experiența ce a urmat a fost inedită.

oi pe camp

Radioul era comutat pe un post local, Radio Balada. În studio se punea muzică cu dedicație. Sună cineva. Alo, mă numesc X, sunt cioban, vă ascult toată ziua, că nu prind niciun alt post aici la stâna mea, nu știu ce m-aș face fără voi, vreau să puneți o melodie cu Y, o dedic lui Z, numai bine și Doamne ajută! Am extras esența, că dialogul a fost puțin mai lung. A doua persoană – era să zic de pe fir, dar acum telefoanele sunt wireless, deci a doua persoană care a sunat a făcut și ea o dedicație, după care l-a dat la telefon pe prietenul ei, care era tot un cioban. Și în momentul respectiv s-a petrecut un lucru ciudat: cineva din studio, un angajat al radioului, l-a întrebat pe respectivul cioban dacă se crede director de bancă, luându-l peste picior, după care a început o discuție cu alți doi DJ-i din studio despre cum ei n-au nimic cu păstorii dar așa ceva nu se mai poate, s-au săturat de atâția oieri care sună, oamenii obișnuiți nu mai prind dedicații din cauza lor, ce-i prea mult e prea mult, postul de radio nu depinde de ciobani și poate funcționa foarte bine în lipsa lor. La un moment dat chiar a propus o regulă ca până la 1 septembrie să nu mai sune niciun baci, cioban, oier, păstor. Pentru că așa nu se mai poate! Unul dintre ei era mai vehement, ceilalți doi mai moderați, dar toți trei erau pe aceeași idee.

Eu, ascultându-i, am rămas mască. Pentru că, în umila mea opinie, când o grămadă de oameni te sună și-ți mulțumesc că exiști, singurul lucru de bun simț pe care îl poți face este să le mulțumești înapoi. Iar dacă majoritatea acestor oameni sunt ciobani, atunci ba da, postul tău este exact unul al ciobanilor, sau ascultat preponderent de ei. Altfel, dacă postul ar fi unul al tinerilor intelectuali, probabil că oierii n-ar mai reuși să ajungă să facă dedicații, din cauza tinerilor intelectuali. Dar e cam greu să ajungi în topul tinerilor când bagi o grămadă de muzică populară pe post.

Poate că nu-i un lucru atât de rău că nu ascult radioul.

Leave a Reply